Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

foşnind aripi Marți, mai 31, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:56 pm

ai aţipit aşteptarea

oceanul îţi aparţine,

respiră la fel că tine.

 

©Teresa Maria Moriglioni Drăgan

 

te ogoieşti în gestul ce-l faci Duminică, mai 29, 2011

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 8:53 am

Mâinile tale lente,
eterne clepsidre…

se cerne nisipul agale
şi îl zburătăceşte vântul

 

©Teresa Maria Moriglioni Drăgan

 

Blandiana si obiectele ocultate Joi, mai 26, 2011

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 10:43 am

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodată, cozi la făină,
gărgăriţe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzină,
steguleţe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
maşini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureşti, iaurt dietetic,
ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaşi,
bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
peşte oceanic, Cântarea României,
totul

(În 1984 enumerarea acestor obiecte nu apăreau în acest tip de discurs.)

© Ana Blandiana

 

şcoala asasinează creativitatea Miercuri, mai 25, 2011

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 3:04 pm

 

Duhul Joi, mai 19, 2011

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 10:58 pm

Limbajul duhului tău
nu poţi să-l cauţi, vine
ca pubertatea
din geamurile suprapuse
ale nepieritorului,
din limonadele obscure
secate-acum de lacrimi,
de unde „Ei” au rostit
şi au deschis culorile.
Limbajul duhului tău
şi-a deschis braţele
şi vine…

 

amiaza e nemărginită Miercuri, mai 18, 2011

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 6:28 pm

soarele nebun
râde şi dă în cântec
pe potecutele zăpuşite
ale oraşelor scufundate
în textualitate

 

cogitou Luni, mai 16, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:02 pm

Doar aripile heruvimilor

ştiu să spună muzică ta

χερουβίμ care nu pot să fie

îmbrăţişaţi cu vorbele noastre.

 

timpul mă priveşte mut Joi, mai 12, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 9:25 am

colind parcursuri frenetice
şi timpul vine să-mi fure paşii

aud printre lucruri dilematice
cuprinşi de vervă paşii
cum saltă şi se pierd
şi înving
călcând pământul cu cerul

 

pierdută printre pâlcurile de pini Luni, mai 9, 2011

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 10:13 am

plouă des şi mărunt
din văzduhul de Neschimbare

nu mi-e teamă

de chipul tău în Oglindă

(atârnând de fereastră
îmi stau stihurile)

 

se frânge cu aripi de sânge Miercuri, mai 4, 2011

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 3:09 pm

printre serbede replici lunecând

până la definiţia definitivă

metamorfoză fără far călăuzitor

aripa pescăruşului se frânge

şi ghearele îngerului îl apucă

în unduirea apei numai

pata de sânge se oglindeşte

şi în rest albul

A.Dama 

 

augustin buzura, sabato-ul românilor

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 2:27 pm

Acum îl înţeleg mai bine ca oricând pe Sabato, care, după ce a străbătut toate drumurile în căutarea unei certitudini, de la fizica nucleară la parapsihologie, a fost împins de disperare să-l caute pe Dumnezeu „ca pe o persoană” care să îl ia de mână „ca pe un copil suferind”. Şi spune el: „Ceea ce înainte citisem cu judecată critică, acum absorbeam ca un însetat”.

 

iboste pe umeraş Marți, mai 3, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:23 am

Cred că îmi place să cred că vreau să cred că vreau să scriu. Văd pe stradă ţinându’se de mână inimi creponate, mototolite precum ghemurile de hârtie ruptă la răscruci de drumuri. Merg precum nişte păpuşi mecanice şi saltă voios sau anevoios la un zâmbet. Au nişte feţe torturate, frământate care per ansamblu sunt foarte frumoase şi delicate, dar au pielea zgâriată, uscată. Ochii lor îl desenează pe omul negru care le-a chinuit. Doar ploaia de lacrimi face păpuşile de ei şi de ele să se simtă mai bine. Zice că se descarcă precum un fulger într-un copac. Au flori cusute pe faţă care atârnă ofilite. Iniţial erau pentru înfrumuseţare dar acum sunt ca nişte riduri brăzdate de vreme. Copii îmbătrâniţi înainte de vreme.

Iubita fiecăruia e o lamă de cuţit. Iubitul fiecăreia e o furculiţă. Şi el şi ea sapă gropi adânci în ţesuturile fiecăruia. Mai văd feţe scrijelite într-o sticlă de gin şi îngeri care se nunţesc şi se cinstesc cu apă plată.

Şi-au pus inimile în şifonier la păstrat dar se îmbibă în ele naftalină. Spun că nu e de sezon să porţi o inimă ciobită dar pură. Se poartă trupul fără inimă iarna asta. Cu dragostea pe umeraş.

© Ovidiu Munteanu

 

Te-aş iubi cu trosnet… Luni, mai 2, 2011

Filed under: bandajul serilor — academicianuNae @ 9:48 am

Să spunem că mâine oribim,
eu şi cu tine. 
Cum ne-am mai găsi? 
Am alerga bezmetici pe străzi, 
pe poteci, pe râuri, 
pe nori, am alerga căutându-ne 
braţele. 
Şi te-aş găsi, după mirosul florilor, 
iar tu după parfumul de nori. 
Cu nebunie te-aş strivi de mine, 
Fiecare os, fiecare dinte, 
fiecare mărgea. 
Te-aş iubi cu buze, 
te-aş iubi cu palmile-n plame. 
 Te-aş iubi cu tot ce-i viu 
şi nu se vede, 
te-aş iubi cu 
lacrimile ochilor cuvintelor 
mele. 

©Ruben Laţcău