
Mîna uitată în ochii Poetului
pictează un peisaj de grîu şi maci.
Crini negri ca nişte candele-aprinse
fumegă în mijlocul lanului: Taci,
taci, suflete, taci!
… Un înger cu ochelari fumurii
îşi va opri limuzina în grîu.
Manechinele vor părăsi Oraşul
şi vor veni să se scalde seara în Rîu.
Umerii lor dezgoliţi, picioarele lor albastre
vor alerga peste pajişti întinse şi munţi…
Peştii vor pluti pe străzi,
se vor zbate în uşi..
… O candelă de aur se ridică deasupra Oraşului.
Stau culcat în mijlocul lanului de grîu,
cu o carte deschisă pe piept.
Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt.
Îmi privesc tăcut mîinile
şi mă întreb: Am fost, mai sînt?
©Nichita Danilov
Am schimbat cuvinte