Peisaj Nocturn

Mîna uitată în ochii Poetului

pictează un peisaj de grîu şi maci.

Crini negri ca nişte candele-aprinse

fumegă în mijlocul lanului: Taci,

taci, suflete, taci!

… Un înger cu ochelari fumurii

îşi va opri limuzina în grîu.

Manechinele vor părăsi Oraşul

şi vor veni să se scalde seara în Rîu.

Umerii lor dezgoliţi, picioarele lor albastre

vor alerga peste pajişti întinse şi munţi…

Peştii vor pluti pe străzi,

se vor zbate în uşi..

… O candelă de aur se ridică deasupra Oraşului.

Stau culcat în mijlocul lanului de grîu,

cu o carte deschisă pe piept.

Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt.

Îmi privesc tăcut mîinile

şi mă întreb: Am fost, mai sînt?

©Nichita Danilov

Publicitate