telle une flamme effacee d’un regard

În cuvintele vechi ieşite ca şoapte din timp

Mai dăinuie forma clipelor,

Mai tremură ceva, mai străluceşte, mai geme,

Mai poate străbate.

Nu de tot abolite şi nule

Standu-i martore nopţii

Şi martore tuturor celor

Sădite in noapte şi apoi ieşite din noapte

Şi piedute acolo

Şi lăsate acolo

Ca flăcări şterse ale unei priviri.

© Petru Cretia

Publicitate