precum baloanele se oglindesc Marți, iulie 26, 2011

Nuantele ca o guma de mestecat între picturile celorlati nu se mai
întorc spre mine,
le ating pe umeri ca pe necunoscuti ce-si pierd manusi pe strada,
le vorbesc cu o voce din care cuvintele au umezit
au inflorit.

Publicitate

în Tine am călătorit cu picioarele goale Sâmbătă, iulie 23, 2011

în Tine am văzut cele mai frumoase muzee
cele mai vechi scrieri erau pe umerii tăi de lut
uscaţi la soare ca nişte bulgări de argilă
în Tine am văzut cei mai puternici cai appaloosa
cum alergau pe ziduri rupestre
am colindat toate peşterile cuibărite în oase
pajiştile cu turme de bizoni
©Carmen Manuela Măcelaru

tragem împreună de funia unui clopot Miercuri, iulie 20, 2011

Scuturăm amândoi pomul în mijlocul grădinii

în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze

sîntem singuri, pindiţi de ochiul interior

îi simţim diferit dulcea complicitate. E linişte

Tu îmi întinzi un măr eu presimt

descolăcirea firului de apă sub pămînt

muşc fructul se fac două găuri în cer

deodată

tragem împreună de funia unui clopot

deasupra ta se înalţă muzici

peste mine se prăbuşesc sunete goale

Dumnezeu strecoară o foaie de hîrtie

Sub întîiul Cuvînt.

©Costel Stancu

ca pe o scorojire până la iubire Duminică, iulie 17, 2011

Încolo clocotim de un dor neştiut ca păsările de zbor. De n-ar fi Cuvântul, propoziţiile ne-ar înghiţi într-o magmă a neînţelegerii, ne-ar sctâlci de nerostire şi de nedor, până la nimic. De ce tragi negrule de verde până se face iarba căprui şi unduirea ei moare? Nu lăsa negrul să tragă de verde.

©Ionatan Pirosca

confuzie intre branhii si solzi Luni, iulie 11, 2011

Sunt peste tot, se nasc şi mor între semnul mirării şi al întrebării, ca peştii într-un imens acvariu, deschizând întruna gura mută la cel care-i priveşte de dincolo de peretele de sticlă. Imaginea aceasta este, desigur, restrictivă. Imaginaţia omenească pervertită nu lămureşte confuzia, ci o adânceşte. Ne hrănim cu ceea ce ni se oferă în acvariu, fără să acceptăm că este o sursă pentru orice fel de hrană.

©Ionatan Pirosca

asemenea

Iată-Mă gata să întind spre tine shalomul, asemenea unui şuvoi care iese din matcă, bogăţia neamurilor! Veţi fi alăptaţi şi purtaţi pe braţe, veţi fi dezmierdaţi pe genunchi. Aşa cum o mamă îşi mângâie copilul, aşa vă voi mângâia şi Eu şi veţi fi mângâiaţi. Când veţi vedea aceasta, inima vi se va bucura, iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete.

am să umblu pe vârfuri de vânt Sâmbătă, iulie 9, 2011

Ehei,

mi s-a ascuţit nasul de tot

sunt o umbră abia,

din copacul trufaş

până ieri,

a rămas doar un ciot:

de acum,

n-am să va mai văd, primăveri!

Pe oceanul de spice,

pe întinsul acestei lumini

reflectate, aş zice,

am să umblu pe vârfuri de vânt,

răsuflând

din adânc de plămâni,

zile-ntregi, săptămâni,

ani, la rând.

Prin culoarul de raze-am să trec,

prin strâmtori

de culori

mai deschise

decât marea de flori

zămislită în gând,

decât văzul rotit peste vise.

Şi senin,

în oglindă de apă

mă caut

şi cu luna-s vecin

şi cu stelele neam

şi tot cerul aproape

de mine

îl am.

©Cătălin Lata  

cuvintelnic Luni, iulie 4, 2011

Poemul este acel vehicul de metamorfozare a revelaţiei în vocabulă.