
Scuturăm amândoi pomul în mijlocul grădinii
în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze
sîntem singuri, pindiţi de ochiul interior
îi simţim diferit dulcea complicitate. E linişte
Tu îmi întinzi un măr eu presimt
descolăcirea firului de apă sub pămînt
muşc fructul se fac două găuri în cer
deodată
tragem împreună de funia unui clopot
deasupra ta se înalţă muzici
peste mine se prăbuşesc sunete goale
Dumnezeu strecoară o foaie de hîrtie
Sub întîiul Cuvînt.
©Costel Stancu
Am schimbat cuvinte