bâtă pentru alungat dracii

Praful se caţără pe genunchii mei ca o iubită
şi cântă la chitară faptele mele de vitejie
Toţi duşmanii mei au fost îndoiţi ca nişte cuie
Şi ascunşi în nisip

Oriunde privesc
Faptele care doresc să se întâmple
Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple
Şi încep să le învingă

Oriunde îmi îndrept mintea
Un gând ticălos
Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat
Şi zece kilometri împrejurul meu lumea devine un loc mai suportabil

Când am înfăptuit toate aceste miracole?
Când am atârnat eu –
Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea –
Atâtea ghirlande de duşmani la gâtul atâtor cimitire?

Dumnezeu îmi îmblânzeşte inima
Dumnezeu scoate dracii din inima mea
Aşa cum scoţi ghimpii din labele unei sălbăticiuni

Dumnezeu îşi încordează arcul.
Săgeata Lui îmi înşfăcă haina
Şi mă plimbă pe cer

Dedesuptul meu îngerii saltă acoperişurile clădirilor
Ca pe capacele unor bomboniere

©Daniel Bănulescu

Publicitate