Omul fără semn de întrebare este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde arterele deasupra grădinii, îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci. Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!».
Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte.
Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:55 pm
Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier. Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le, ca albia pâraielor care ies din matcă, ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada dar când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când e cald, li se usucă albia.
Am schimbat cuvinte