V. Eskenasy: Trec la un subiect delicat. Ințeleg idiosincrazia Dvs față de imprimările pe disc. Știți probabil însă că circulă peste tot în Europa zeci și zeci de discuri pirat, inclusiv cu Filarmonica din Munchen. (S.C.: Sigur!) Nu ar fi fost poate mai bine să fi controlat Dvs. calitatea muzicală a acestor imprimări „furate”?
Sergiu Celibidache: „Dar cum pot să o controlez? Pot să înrăiesc calitatea, să o controlez nici într-un caz. Care-s progresele care s-au făcut? S-au creat noi armonice, adică se pot percepe azi armonice care înainte, cu aparatele vechi, nu se percepeau. Dar astăzi o treime din elementele care ies din mașină nu sînt de natură omenească. Insăși masa microfonului face neben Erscheinungen, nu rămîne neutrală să perceapă și să dee mai departe ce a perceput. Din contra, ea își combină, prin faptul că ea însăși este o masă care sună, și care are neben fenomene, asta se cheamă epi phenomena, își combină ale ei cu astea care le faci dumneatale. Or nu există sistem mai total de destrugere a omului decît să îi omori spontaneitatea cu un lucru fixat dinainte de mașină.
Dumneata nu spui odată pe zi „Bună ziua” la fel. Din cauza asta ești viu. Și din cauza asta creatorii à la Mozart, à la Haydn – vezi, în fiecare mouvement este ceva extraordinar, ceva care n-a mai fost înainte. Unicitatea momentului, asta e salvată numai de spontaneitate. Or, mașina ce poate să facă? Să standardizeze!. De cînd avem mașini, n-avem dirijori, Domnule! Nu există dirijori astăzi pe lume. Nu vă dați seama de asta. Nu există! Unde sînt pianiștii? Cînd am sosit eu la Berlin erau zăce dirijori unul mai bun ca altul. Ș-astăzi, unde sînt? De ce?
In schimb avem toate discurile. Avem 104 imprimări ale a cincei simfonii de Beethoven. Vai ce colosală acțiune? Vai ce realizări muzicale? Cît sîntem de muzicali. Ei vezi, asta este! Numai un un surd poate propune asta. Și dumneata nu ești surd, ești numai prost orientat. Pentru că și în dumneata există un om liber, spontan-liber și capabil să perceapă farmecul sunetului. Și în dumneata. Eu nu te cunosc, dar nu există deosebirea pe care dumneata o crezi. Deosebirea vine din faptul că capul dumitale funcționează altfel. De altfel, toate influențele pe care le-ai asimilat au trecut prin cap. Alelalte care nu trec prin cap, nici într-un caz nu se vor strica.”
În cenuşă de Iov flăcări goale-au sunat
Răsucindu-şi amarnice spade
De-am crezut că e noapte în văzduhul înalt,
Că e noapte în ziua ce cade…
Ghilotini de durere încurcau în apus
Vinuri seci de prin viile lumii.
Se spuneau vorbe-n vânt ca şi cum nu s-au spus,
Se luptau în oglinde nebunii.
Şi avea, n-avea sens cel din urmă oftat
Şi avea, n-avea sens răsucirea
Unei zile-n cenuşa-nfloririi în sac,
Trup de Iov împlinindu-şi menirea.
Şi-n cenuşă de Iov am crescut pân’ la cer
Şi de sus până jos întrebare,
Scormonind cu un ciob al durerii mister
Şi al plânsului fără hotare…
Doar răspunsul a fost mai albastru de-atât,
Nici acum nu îi pot şti adâncul.
În plecare, -n venire, în frumos şi-n urât
Tu îmi dai codrul pâinii şi frângu-l…
Am schimbat cuvinte