Jurnalul scrierii iubirii Vineri, iunie 22, 2012

În cenuşă de Iov flăcări goale-au sunat
Răsucindu-şi amarnice spade
De-am crezut că e noapte în văzduhul înalt,
Că e noapte în ziua ce cade…

Ghilotini de durere încurcau în apus
Vinuri seci de prin viile lumii.
Se spuneau vorbe-n vânt ca şi cum nu s-au spus,
Se luptau în oglinde nebunii.

Şi avea, n-avea sens cel din urmă oftat
Şi avea, n-avea sens răsucirea
Unei zile-n cenuşa-nfloririi în sac,
Trup de Iov împlinindu-şi menirea.

Şi-n cenuşă de Iov am crescut pân’ la cer
Şi de sus până jos întrebare,
Scormonind cu un ciob al durerii mister
Şi al plânsului fără hotare…

Doar răspunsul a fost mai albastru de-atât,
Nici acum nu îi pot şti adâncul.
În plecare, -n venire, în frumos şi-n urât
Tu îmi dai codrul pâinii şi frângu-l…

©Ionatan Piroşca-Trupul de Iov