Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

ceaţă Joi, Octombrie 25, 2012

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 5:29 pm

Ani pictaţi în vise
culori revoltate
iubiri avortate
farmece ucise
fantastice spânzurări
calduri de gheaţă
minuni în ceaţă
tainice suflări
lustruind minţile mari
filozofică moarte
amicei mele soarte
culcată cu avari.

©Teodor Popa

 

anatomia plumbului Duminică, Octombrie 14, 2012

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 6:15 pm

În mijloc, o uriaşă inimă de metal pompînd un puroi
violet, bolborosind sub presiune în arterele uscate,
un creier putrefact de asemenea, o portocală cenuşie –
apoi, concentrice sfere de influenţă cu legăturile
tensionate, milioane de insecte tinere în tricouri
colorate, refuzînd istoria speciei de la un punct
încolo, mişcîndu-se, depărtîndu-se, automate strălucitoare
(şi tăcute în ordinea unui sens mai adînc), un fel
de dans isteric în lumina neoanelor, în sunetele
gîlgîitoare şi neordonate, în spatele/în faţa unor
şi veşnic închise, neauzind nimic, nespunînd nimic,
după un fel de estetică a rupturii, fantastică
autarhie compensatorie, nevroză mecanomorf㠖 împotriva
nebuniei uşor cazone totuşi, uşor fără lege totuşi,
separare lăuntrică s-ar putea spune (fără o reală
interiorizare), un spectacol gălăgios şi monoton.

©Liviu Antonesei

 

zgomote mărunte

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 5:55 pm


geamuri plesnite
şi sfărâmate pe trotuar
crengi smulse din umeri
frunze verzi care n-au habar
că foarte curând vor muri

©George Geacăr

 

Poezia rece Joi, Octombrie 4, 2012

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 9:50 pm


Poezia care nu miroase,
poezia rece, fără gust
poezia sticlă sau faianţă
scrisă în incest cu sine însuşi
poezia scalpă, la pachet
înghiţită-n loc de somnifere,
poezia ştrangulată parcă
de o mână ţeapănă prin care
gâlgâie absint de apă chioară
sau aghiazmă acră, de furat,
„poezia pentru poezie”
vag delir şi nici o consolare,
supă cu nimic, limfatic şpriţ,
tril electric, sughiţat de muscă
poezia cugetând pe brînci
pusă sub sechestru, strânsă-n cearcăn
şi bătută-n doagă de sicriu
din gâtlejul meu în veci, tovarăşi,
uns cu adălmaşuri, n-o să iasă!
Azi cobor în peştera luminii
să culeg din mâluri calde iască
şi mă-ntorc cu zorii subţioară,
haideţi după mine doar aceia
care n-au în vine mătrăgună,
nici siropuri tandre de cucută;
ochiul orb sărută învierea
mâna mi se-acoperă cu pene
iar pământul ţipă ca un pîntec.
©Cristian Bădiliţă