Clavicule

Doamne, e bun scrisul, aceste clavicule şi aceste coaste
pe care le împung cu lancea pentru a şti dacă e viu? şi
din care ţâşnesc apă şi sânge. stau pe vine lângă nea
Iorga cruceru şi desenăm pe nisip modelul de cruce
pentru tata care se pregăteşte să moară. am ochii plini
de lacrimi. am ales un stei de marmură. îl mângâi cu
degetele, cu unghia speriată. iar în loc de text, nişte
clavicule, nişte coaste din care se desprinde neînvăţată
prima respiraţie. ori botez.

© Paul Aretzu

Publicitate