Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Flori de cais Joi, Iulie 18, 2013

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 8:45 pm

Image

Lois
Tu ai inima plină de flori de cais
Şi eu văd
Şi eu simt
Că la tine-n tăceri
Se ascund fluturi albi
Ce-ntr-o zi vor zbura
Scuturând peste noi
Primăveri

Lois
Tu ai faţă de înger
Tu ai nume de vis
Şi de jur împrejur curcubeu
Şi din cer te-a născut
Pentru dragostea Lui
Ca pe-un Soare mai mic
Dumnezeu.

Lois
Mugur fraged pe ramuri plesnit
Şi iubit
Ca o făgăduinţă
– Pentru care şi-acum mă mai zbat
Să străbat
Prin icoanele mele
Către inima Tatălui drag –
Eşti o ploaie târzie de stele,
Un surâs răsărit chiar pe prag.

©Cătălin Lata

 

numai cerul e transparent cînd nu vine prăpastia norului Joi, Iulie 11, 2013

Filed under: binoclu britanic — academicianuNae @ 12:13 pm

printre copacii cerului inourat

 

care e distanţa de la mine la mine când îmi pun aripile
am întrebat un tei astă vară apoi un ciorchine de struguri
în toiul culesului nu ştim noi avem parfumul mi-au răspuns
ascuzându-se timizi după o literă a timpului lor
şi am închis catalogul cu disperări căci veneai Tu

©Ionatan Pirosca

 

obsesia manelistă Miercuri, Iulie 3, 2013

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 10:08 pm

partituri

Maneaua pare să aibă, pentru destinatarii ei, un rol cathartic. Exhibarea simbolică a mușchiului în fața dușmanului, pedepsirea în abstract a iubitei infidele, fictiva revanșă financiară în fața celor mai cu parale sunt motive recurente în textele maneliste. Subiectele sunt însă tratate la nivelul minim de complexitate, în regimul unei logici liniare și previzibile. Astfel că nu se poate estima dacă efectul este unul purificator, în ultimă instanță, sau unul instigator.
Majoritatea interpreților acestui gen muzical (poate fi numit astfel?) se străduiesc să-și însușească acel timbru de puber eunuc sau, în cazul femeilor, de pisică strânsă cu ușa.
Toate piesele, atâtea câte am auzit eu, sunt însoțite de inevitabilul tremol realizat pe sintetizatoare electronice, dar care ar vrea să reproducă instrumente cu rezonanțe, probabil, arăbești (buzuc?, mijwiz?). De cele mai multe ori reușesc însă doar să maimuțărească și stilul și instrumentul.
Marele neajuns este redundanța atât sonoră, cât și ideatică a acestor produse muzicale… Se spune că cele mai inocente lecturi implică identificarea cititorului cu personajul (Matei Călinescu). Nu cred să greșesc prea mult presupunând că și manelele se pretează unei receptări similare lecturii, că doar nu degeaba au toate text. Cum acestea nu excelează prin complexitate și profunzime, nu ar avea de ce să necesite prea mare efort de receptare. Mai mult, hedonismul generalizat și aroganța stupidă ce se asociază în cazul multor fani ai acestui gen conduc inevitabil la imperativul rudimentarității lor.

©Teofil Stanciu