anotimp

Ehei, numai un cuvânt mă născu…
O privire piezişă ce-nvie:
„Fără chipul acela de-acuma să fie!”
Şi-n sărutul aprins eram eu… Sau, doar…Tu?!
Tăcuta lui picurare îmi unse
Tălpile ca să văd desluşit,
Drumul, din adâncuri, de ochi nepătrunse,
Drumul acela suit.
De atunci tot zbor
Anotimp după anotimp… nor după nor…
Printre stoluri întregi de cuvinte
Către Cuvântul ce-a fost mai ‘nainte.

©Cătălin Lata

Publicitate