aripi

 

verdele se rupe în fâşii de ochi
împunşi de lancea luminii
şi liniştea înghite taurii coridei
se înserează în cristale
cu aripi reci de libelulă
şi gânduri nenăscute
verdele se rupe în fâşii de ochi:
oglinzile întruchipând moartea –
avalanşă de plâns şi râs
peste trupul meu
îndurând tragerea pe roată
şi arderea pe rug
în minciuna cuvintelor.

©Liviu Georgescu

Publicitate