Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Avva Luni, Ianuarie 27, 2014

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 11:50 am

mă apucase de ceafă şi mă ducea prin şantierul halucinant, aşa cum îşi cară pisica puii, sărind cu sprinteneală peste căpriori, lipăind peste ţigle şi intrând prin lucarnă în podul cu porumbei.
în somn, mă duce, ca un leu neputinciosul său pui, în peştera monahului din pustie punându-mi sub cap o icoană de lemn în timp ce avva pescuieşte în lume oameni solzoşi. ca o seceră plină de rouă, Domnul meu mă duce dis-de-dimineaţă iarbă la miel.

© Paul Aretzu

Anunțuri
 

Filosofie aplicată Marți, Ianuarie 21, 2014

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 5:14 pm

mihai maci

Problema prezenţei şi impactului intelectualilor în viaţa publică este o problemă prin excelenţă intelectuală şi dezbaterea asupra ei, atâta câtă e, face vizibile clivajele existente în această lume relativ închisă, deşi fără contururi. La un nivel mai general, rolul intelectualilor în societate este destul de redus: capacitatea lor de a influenţa şi orienta deciziile cu impact social rămâne – indiferent de apropierea sau depărtarea lor de putere – extrem de mică. De unde un soi de supralicitare a dimensiunii critice: principala caracteristică a intelectualului a ajuns să fie aceea de a se plasa “în contra tendinţei”, fapt ce îi dă un statut mediatic (care devine – acesta şi nu contribuţia sa efectivă – subiect al disputei publice) şi îl plasează în siajul unei tradiţii glorioase ce merge de la Voltaire la Sartre. Dincolo de această revendicare, pare a fi vorba mai curând de un complex de inferioritate care se afirmă ca unul de superioritate: intelectualii au cu atât mai multă dreptate, cu cât sunt mai ignoraţi de către factorul decizional şi măsura importanţei lor e dată tocmai de refuzul puterii de a îi asculta.
©Mihai Maci

 

asfinţit Joi, Ianuarie 16, 2014

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 11:36 am

nu degeaba venim- ni s-a spus- nu degeaba cântăm
în vântul nimicului învineţiţi de trezie.
îngheţul ne va izbăvi.
vom putea lepăda
morţii pe care-i purtăm.
până-n zori
vom fi departe de ţărmuri, pe mare
(peste tot acest decor s-a prăbuşit
asfinţitul
trandafir în destrămare.)

©Ioan Es. Pop

 

Surparea invatamantului umanist Marți, Ianuarie 7, 2014

Filed under: babele si gerovitalu — academicianuNae @ 5:00 pm
Tags: , , , , ,

Un consens tacit ne determină să accentuăm cauzele accidentale (subfinanţare, angajări fără noimă, “salarii nesimţite”, iresponsabilitate în acordarea diplomelor, etc.) ca fiind definitorii pentru degradarea situaţiei învăţământului universitar românesc. Se vorbeşte mai puţin şi mai rar (probabil dintr-un “spirit de castă”) despre modul în care pervertirea conţinutului studiilor superioare constituie o cauză esenţială a acestui proces. Concluzia acestei abordări este aceea că situaţia poate fi (cel puţin parţial) remediată eliminând – cu o anumită brutalitate calculată – accidentalul negativ care grevează asupra performanţei lumii academice. Evident, neutralizarea logicii excesiv mercantile a universităţilor e de dorit, dar s-ar putea ca ea singură să nu schimbe prea mult datele problemei. Învăţământul universitar românesc se descompune din interior şi instituţiile de învăţămînt superior sunt departe de a fi capabile să-şi producă “anticorpii” cu ajutorul cărora să reziste acestei destructurări.

Despre ce e vorba? Problema este într-o anumită masură valabilă pentru întregul spectru al studiilor universitare, însă în modul cel mai acut se pune în cazul facultăţilor cu profil umanist. Dacă domeniile tehnice rămân oarecum apărate de caracterul riguros structurat al cunoştinţelor lor (care impune o succesiune destul de stabilă a disciplinelor în programă), nu la fel se întâmplă în domeniul umanioarelor, unde programei unice i s-a substituit anarhia curriculară.

©Mihai Maci

 

cuvinte nemişcate Miercuri, Ianuarie 1, 2014

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 5:14 pm

din noi doi din mine adică
unul vorbeşte prea mult
cuvintele pe care le-am lăsat
amanet
acasă
se întorc îmi astupă gura ochii urechile
nu există nici un cuvînt pe care-aş schimba
toate cuvintele –
monedă de schimb şi muştiuc de fluier
încît eu aş vorbi tu ai asculta noi am privi
cu ghirlande de surle şi tobe
de ghitare electrice şi clavecine
tac nu ne aud nu ne privesc
©Gabriela Melinescu