Ehei, Cum de nu răsar
Pe partea-ntunecată-a feţii mele
O turmă întreagă de ciute
Cu stele în frunte,
O dâră firavă de far
Cu dor de corăbii
Prin beznele nopţii pierdute?!
De ce nu-i nimeni şi mă ia de glezne
Să-mi frângă mersul
Printr-o sărutare?!
De ce, tu, voce, nu mă chemi şi nu mă-ndrumi
Spre marginile unei alte lumi,
Spre adâncimi cu verdele deschis în visul ţărmurilor scufundate-n soare?! şi, totuşi, eu rămân de ne-nţeles
Când inima din partea ta-mi dă ghes.
©Cătălin Lata
Reclame
Am schimbat cuvinte