far

Ehei, Cum de nu răsar

Pe partea-ntunecată-a feţii mele

O turmă întreagă de ciute

Cu stele în frunte,

O dâră firavă de far

Cu dor de corăbii

Prin beznele nopţii pierdute?!

De ce nu-i nimeni şi mă ia de glezne

Să-mi frângă mersul

Printr-o sărutare?!

De ce, tu, voce, nu mă chemi şi nu mă-ndrumi

Spre marginile unei alte lumi,

Spre adâncimi cu verdele deschis în visul ţărmurilor scufundate-n soare?! şi, totuşi, eu rămân de ne-nţeles

Când inima din partea ta-mi dă ghes.

©Cătălin Lata

Publicitate