Când să-mi întorc
tâmplele
în ziua de azi
ca-ntr-o uitare
de mine,
urmele sufletului tău
încă se mai mișcau
precum frunzele
după susurul vântului.
Sufletul își lasă
gustul în urmă
ca sarea dulce
a unei mâncări
invizibile
și prelungi
a cărei rază
se întinde
de aici până
acolo unde sunt.
A cărei rază
nădăjduiesc să cunoască
mai bine decât mine
principiul
prelungirii nesfârșite
ca Lumina în beznă.
Să mă ajungă
și la capătul
degetului
cel mai prunc.
Autoare: Camix; Copyright 2016
Academia Nae 
Am schimbat cuvinte