Timpul

Timpul s–a împuținat
odată cu monezile de argint
ale bunicii. una câte una,
păpușile au îmbătrânit, oasele li s–au supt
până ce
din camera înaltă a copilăriei
nu a mai rămas
decât o răsuflare prelungă. E liniște.
Eu nu respir, nu mișc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picătură pe sfoara
de întins rufe.
Copyright: Alice Popescu

Publicitate