Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Pleoape Luni, Aprilie 3, 2017

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 6:18 pm

Se zbate sub pleoape
tabloul acesta
e august în amurg
păsesc descult
în halatul rupt de la tata
pe o cărare printre plopi
si fluturând sabia
bătul noduros
retez capetele ulcioarelor
de lut însirate pe gard
ca stoluri de cotofene ordonate
Autor : Henryk Jósef Kozak

 

pictură fragment Luni, Noiembrie 28, 2016

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 1:47 pm

 

Tot noi…ca și ieri
Miroase a culori, a pagini
Sfiala tremură în penumbră
Mâine
Să m-aștepți
În tabloul pe care l-am scris,
Între rândurile
Pe care le-ai pictat.
Autoare : Ruxandra Chișe

 

apus Duminică, Iunie 5, 2016

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 6:52 pm

Nu credeam că cineva îmi poate grăi atât de blând
cât să nu mă mai doară la inimă
cât să înţeleg dimineţile altfel
şi apusul ca pe un aşternut în care
să îmi pot culca liniştit obositul suflet

©Cătălin Lata

 

liniştea aceasta Vineri, Aprilie 11, 2014

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 2:26 pm

nu te mai uiţi, spre locul din cer unde, din copilărie încă, ştiai că se face
încet noapte – despre asta să scrii, ca şi cum mai are vreo însemnătate scrisul,
înşiruirea vorbelor pe şiruri de litere
(şi ai văzut că el, în scrisul de mână,
face literă z la acelaşi nivel cu şirul celorlalte litere – nu, adică, scoborând
bucla mai jos decât orizontala rândurilor) ca şi cum tot ce ai scrie aici ar avea vreun adevăr cât de real – ca şi cum adevărul ar avea realitate – şi, vezi, aşa poţi continua – şi în vremea ficţiunii, adică a realităţii
de aici, ar mai însemna ceva din ce ai vrea tu să spui că e adevărul.
adevărul ca la poalele zidului, aici, în iarbă, mai ştii vântul, fireşte,
fără să-l simţi, doar după legănările ierbii. şi te gândeşti (asta însemnând
că mai eşti printre ei) că aici, printre legănările ierbii, peste pământul bătut
în clipa aceea de lună, şi se şi pare că n-ar mai fi nimic de înţeles.

©Mircea Ivănescu

 

cuvinte nemişcate Miercuri, Ianuarie 1, 2014

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 5:14 pm

din noi doi din mine adică
unul vorbeşte prea mult
cuvintele pe care le-am lăsat
amanet
acasă
se întorc îmi astupă gura ochii urechile
nu există nici un cuvînt pe care-aş schimba
toate cuvintele –
monedă de schimb şi muştiuc de fluier
încît eu aş vorbi tu ai asculta noi am privi
cu ghirlande de surle şi tobe
de ghitare electrice şi clavecine
tac nu ne aud nu ne privesc
©Gabriela Melinescu

 

aripi Duminică, Noiembrie 3, 2013

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 1:18 pm

 

verdele se rupe în fâşii de ochi
împunşi de lancea luminii
şi liniştea înghite taurii coridei
se înserează în cristale
cu aripi reci de libelulă
şi gânduri nenăscute
verdele se rupe în fâşii de ochi:
oglinzile întruchipând moartea –
avalanşă de plâns şi râs
peste trupul meu
îndurând tragerea pe roată
şi arderea pe rug
în minciuna cuvintelor.

©Liviu Georgescu

 

obsesia manelistă Miercuri, Iulie 3, 2013

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 10:08 pm

partituri

Maneaua pare să aibă, pentru destinatarii ei, un rol cathartic. Exhibarea simbolică a mușchiului în fața dușmanului, pedepsirea în abstract a iubitei infidele, fictiva revanșă financiară în fața celor mai cu parale sunt motive recurente în textele maneliste. Subiectele sunt însă tratate la nivelul minim de complexitate, în regimul unei logici liniare și previzibile. Astfel că nu se poate estima dacă efectul este unul purificator, în ultimă instanță, sau unul instigator.
Majoritatea interpreților acestui gen muzical (poate fi numit astfel?) se străduiesc să-și însușească acel timbru de puber eunuc sau, în cazul femeilor, de pisică strânsă cu ușa.
Toate piesele, atâtea câte am auzit eu, sunt însoțite de inevitabilul tremol realizat pe sintetizatoare electronice, dar care ar vrea să reproducă instrumente cu rezonanțe, probabil, arăbești (buzuc?, mijwiz?). De cele mai multe ori reușesc însă doar să maimuțărească și stilul și instrumentul.
Marele neajuns este redundanța atât sonoră, cât și ideatică a acestor produse muzicale… Se spune că cele mai inocente lecturi implică identificarea cititorului cu personajul (Matei Călinescu). Nu cred să greșesc prea mult presupunând că și manelele se pretează unei receptări similare lecturii, că doar nu degeaba au toate text. Cum acestea nu excelează prin complexitate și profunzime, nu ar avea de ce să necesite prea mare efort de receptare. Mai mult, hedonismul generalizat și aroganța stupidă ce se asociază în cazul multor fani ai acestui gen conduc inevitabil la imperativul rudimentarității lor.

©Teofil Stanciu