verbozitate metafizică Duminică, noiembrie 25, 2012
Pictorul Sorin Dumitrescu va conferenţia în data de 27 noiembrie la Biblioteca Universităţii începând cu orele 18:00, pe tema „Divina procedură a facerii lumii”.
Nimeni nu se vede Vineri, iulie 20, 2012

Unul vorbeşte
Ceilalţi pe tăcute în şir
aşezaţi, fiecare
cu propria lespede pe el.
Figurile ?
Tragi cu buretele şi viaţa continuă.
Nimeni nu se vede niciodată trăind.
Din tăcuta mea zi de mâine
privesc acest ieri istoric
plăcuţa de cuvinte
în mozaicul timpului,
eu, în afara jocului
singura fiinţă vie
în această maree de epitafuri.
Şi cum mai doare.
©Teresa Maria Moriglioni Drăgan
vârtelnițe aspațiale Vineri, octombrie 28, 2011

Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea hrisolitului. Toate cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare. Aspectul şi lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roţi.
Poemul cu pâini Vineri, septembrie 16, 2011
L-am visat şi cred că există cu adevărat
scris şi acum pe o masă de fier
l-am înţeles atît de bine dar l-am uitat definiitv
la trezire
n-am uitat cum stăteau nemişcate printre cuvinte pîinişoare rotunde
apoi am văzut un bărbat în mijlocul unui rîu
soarele muşca dintr-o pîine
cuvinte vii printre pîini vii mici semne misterioase
©Nicolae Coande
poemul tămăduitor Joi, august 4, 2011
Aud valurile mării lovindu-se de zidurile unui
înalt şi galben depozit
şi aproape bătrin, aproape gîrbov,
cu aureola împaturită sub braţ,
mă aşez la rînd, după sute şi sute de oameni,
să pot vedea şi eu, măcar spre sfîrşitul zilelor mele,
poemul tămăduitor,
poemul care nu poate fi înţeles.
©Ion Muresan
tragem împreună de funia unui clopot Miercuri, iulie 20, 2011
Scuturăm amândoi pomul în mijlocul grădinii
în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze
sîntem singuri, pindiţi de ochiul interior
îi simţim diferit dulcea complicitate. E linişte
Tu îmi întinzi un măr eu presimt
descolăcirea firului de apă sub pămînt
muşc fructul se fac două găuri în cer
deodată
tragem împreună de funia unui clopot
deasupra ta se înalţă muzici
peste mine se prăbuşesc sunete goale
Dumnezeu strecoară o foaie de hîrtie
Sub întîiul Cuvînt.
©Costel Stancu
Albastrul nu face zgomot Miercuri, iunie 22, 2011
Albastrul o culoare timidă, fără gînduri ascunse, fără preziceri, fără proiect, care nu se aruncă brusc, dintr-o dată, asupra privirii precum galbenul ori roşul, ci o atrage spre sine, o domesticeşte încetul cu încetul, o lasă să vină pe îndelete, şi astfel să alunece, să se înece fără a-şi da seama cît de puţin.
Albastrul este o culoare potrivită dispariţiei.
Culoarea în care să fii salvat, culoarea însăşi a sufletului după ce s-a dezbrăcat de trup, după ce sîngele a ţîşnit şi toate măruntaiele au ieşit la iveală, buzunare de tot felul, părăsind odată pentru totdeauna mobilierul gîndurilor.
Albastrul este neobosit fugar.
De fapt, nu este chiar o culoare. Mai curînd o tonalitate, un timp, o rezonanţă specială a aerului. Maldăr de lumină, o nuanţă ce se naşte din vidul adăugat altui vid, la fel de schimbătoare şi transparentă în mintea omenească precum în ceruri.
Aerul pe care îl respirăm, aparenţa de vid în care chipurile noastre se mişcă, spaţiul pe care îl traversăm nu sînt nimic altceva decît albastrul acesta terestru, invizibil căci într-atît de apropiat, urmărindu-ne, îmbrăcîndu-ne gesturile şi glasurile. Prezent pînă în încăpere, chiar cînd obloanele sînt trase, iar lămpile stinse, haină uşoară a vieţii noastre.
©Jean-Michel Maulpoix
te ogoieşti în gestul ce-l faci Duminică, mai 29, 2011
Mâinile tale lente,
eterne clepsidre…
se cerne nisipul agale
şi îl zburătăceşte vântul
©Teresa Maria Moriglioni Drăgan
Duhul Joi, mai 19, 2011
Limbajul duhului tău
nu poţi să-l cauţi, vine
ca pubertatea
din geamurile suprapuse
ale nepieritorului,
din limonadele obscure
secate-acum de lacrimi,
de unde „Ei” au rostit
şi au deschis culorile.
Limbajul duhului tău
şi-a deschis braţele
şi vine…
Te-aş iubi cu trosnet… Luni, mai 2, 2011
Să spunem că mâine oribim,
eu şi cu tine.
Cum ne-am mai găsi?
Am alerga bezmetici pe străzi,
pe poteci, pe râuri,
pe nori, am alerga căutându-ne
braţele.
Şi te-aş găsi, după mirosul florilor,
iar tu după parfumul de nori.
Cu nebunie te-aş strivi de mine,
Fiecare os, fiecare dinte,
fiecare mărgea.
Te-aş iubi cu buze,
te-aş iubi cu palmile-n plame.
Te-aş iubi cu tot ce-i viu
şi nu se vede,
te-aş iubi cu
lacrimile ochilor cuvintelor
mele.
să fie ascultată şi cealaltă parte Miercuri, aprilie 13, 2011
„Auditiar et altera pars” e şi un procedeu de cunoaştere, nu numai o procedura juridică. Când eşti convins de ceva, e bine să-ţi construieşti un antidot.
© Alexandru Dragomir
Lanceolate încărunţiri Duminică, august 1, 2010
În singurătatea nopţii metropolitene
Plângeai sângele porumbiţelor
Zdrobirea rozelor încătuşate
Plângeai neispăşita vină
De a fi plămădit din carne.
T.M.M.D.
Relicvarul comutator Miercuri, iunie 30, 2010
( un poem scris pe un evantai)
Metafore de reverii ondulate le izbesc prin declicuri suscitate
Prelungiri mistuite în limbaj le ameninţ cu parafrazări şuşotite
Rostesc lumini pe fiecare clipă intersectată sensibil spre vârf
Nu-şi va pune capăt zilelor Marți, aprilie 27, 2010
Se ridică de pe scaun
Ca de pe un jilţ regesc
Ca împins de un resort interior
Arcuit peste măsură.
Şi iată-l ajuns el însuşi
Un arc de triumf.
Poate că la dumnealui nu plouă în casă
Şi nu-i picură în baie
Şi nu mai are taxe şi impozite de plătit.
Nu! Nu-şi va pune capăt zilelor,
Dar nici înaintea zilelor
Nu o va lua:
Niciodată!Niciodată!
Cătălin Lata
Am schimbat cuvinte