Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

Feodor Mihailovici Dostoievski Luni, noiembrie 16, 2015

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 9:58 am

Albert Einstein mărturisea că Dostoievski îi oferă mai mult decât oricare om de știință, chiar mai mult și decât Gauss.

 

Amprenta zilei Luni, februarie 2, 2015

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 2:01 pm

Ziua de dupămasa
a strălucit pe aeroport.
Maşinăriile tuturor timpurilor
au fost pornite mai înainte
și acum încep
drumurile nu tuturor vremilor.
Pasagerilor care rămân
li se împart biciclete.

©Vörös István

 

asfinţit Joi, ianuarie 16, 2014

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 11:36 am

nu degeaba venim- ni s-a spus- nu degeaba cântăm
în vântul nimicului învineţiţi de trezie.
îngheţul ne va izbăvi.
vom putea lepăda
morţii pe care-i purtăm.
până-n zori
vom fi departe de ţărmuri, pe mare
(peste tot acest decor s-a prăbuşit
asfinţitul
trandafir în destrămare.)

©Ioan Es. Pop

 

Poeme ca mierea Duminică, ianuarie 20, 2013

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 2:52 pm

tumblr_mf85vzMEs41rlk8tyo1_500_large

iată un câmp a cărui măruntă lumină o strâng în tolbe de ceară.

în preajma lor
un poet
îşi udă cuvintele
cu mierea sângelui tău.

ignorând întrebările noastre de sârmă
el va aştepta ziua în care poemele
vor îndulci
aşezarea vremurilor
în braţele dulci ale
melancoliei.

©Ioan Petraş

 

o pleoapă Joi, septembrie 27, 2012

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 3:38 pm


încet peste umăr un-doi, un-doi
încet peste candelabre un picior
o cută, o pleoapă, un icnet, un-doi, un-doi
strâns braţul, gâtul sclipitor şi înalt
cât o lume o altă gură, alţi ochi
se întind lunecă rotind peste o filă de carte,
mâinile tale îngemănate, între ele nuferi.

©Dorin Cozan

 

zurzur Sâmbătă, octombrie 22, 2011

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 12:02 pm


Să faci trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o ramură, şi trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o altă ramură.

 

un rîs hohotit şi galben Vineri, octombrie 7, 2011

Filed under: boltari de hartie — academicianuNae @ 6:04 pm

Lui Jean nu-i plăcea să se joace; îi plăcea doar seriozitatea jocului. Gravitatea acestuia: să trăiască în exces ori pe jumătate. Să fie înjumătăţit ori întreg. Să facă prea mult ori prea puţin: o existenţă exagerată. Să joace dintr-o dată totul: însăşi viaţa. La cel mai neînsemnat joc: s-o ia de la capăt. Chiar mîncînd regina şi făcînd o rocadă, pierzînd un meci de volei, trăgîndu-şi în ţeastă gloanţe închipuite pe care îi plăcea să le învîrtă în încărcătorul unei puşti de jucărie, ca să arate celor mai mici care se uitau la el ce înseamnă viaţa, cum spunea: ruleta rusească de vieţuire. ©Pierre Ouellet