Amprenta zilei Luni, februarie 2, 2015
Ziua de dupămasa
a strălucit pe aeroport.
Maşinăriile tuturor timpurilor
au fost pornite mai înainte
și acum încep
drumurile nu tuturor vremilor.
Pasagerilor care rămân
li se împart biciclete.
©Vörös István
asfinţit Joi, ianuarie 16, 2014
nu degeaba venim- ni s-a spus- nu degeaba cântăm
în vântul nimicului învineţiţi de trezie.
îngheţul ne va izbăvi.
vom putea lepăda
morţii pe care-i purtăm.
până-n zori
vom fi departe de ţărmuri, pe mare
(peste tot acest decor s-a prăbuşit
asfinţitul
trandafir în destrămare.)
©Ioan Es. Pop
Poeme ca mierea Duminică, ianuarie 20, 2013
iată un câmp a cărui măruntă lumină o strâng în tolbe de ceară.
în preajma lor
un poet
îşi udă cuvintele
cu mierea sângelui tău.
ignorând întrebările noastre de sârmă
el va aştepta ziua în care poemele
vor îndulci
aşezarea vremurilor
în braţele dulci ale
melancoliei.
©Ioan Petraş
o pleoapă Joi, septembrie 27, 2012
încet peste umăr un-doi, un-doi
încet peste candelabre un picior
o cută, o pleoapă, un icnet, un-doi, un-doi
strâns braţul, gâtul sclipitor şi înalt
cât o lume o altă gură, alţi ochi
se întind lunecă rotind peste o filă de carte,
mâinile tale îngemănate, între ele nuferi.
©Dorin Cozan
zurzur Sâmbătă, octombrie 22, 2011
Să faci trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o ramură, şi trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o altă ramură.
un rîs hohotit şi galben Vineri, octombrie 7, 2011
Lui Jean nu-i plăcea să se joace; îi plăcea doar seriozitatea jocului. Gravitatea acestuia: să trăiască în exces ori pe jumătate. Să fie înjumătăţit ori întreg. Să facă prea mult ori prea puţin: o existenţă exagerată. Să joace dintr-o dată totul: însăşi viaţa. La cel mai neînsemnat joc: s-o ia de la capăt. Chiar mîncînd regina şi făcînd o rocadă, pierzînd un meci de volei, trăgîndu-şi în ţeastă gloanţe închipuite pe care îi plăcea să le învîrtă în încărcătorul unei puşti de jucărie, ca să arate celor mai mici care se uitau la el ce înseamnă viaţa, cum spunea: ruleta rusească de vieţuire. ©Pierre Ouellet
Poemul cu pietrele vii Vineri, septembrie 23, 2011
să lustruieşti piatra este o meserie grea
să lustruieşti lentile de piatră
pâna la transparenţă
e şi mai greu
poate nu reuşeşti chiar atât dar
lustrul pietrei dacă e ca oglinda
şi îţi vezi acolo chipul viu
asta nu e puţin.
aici însa e vorba să atingi piatra
şi piatra să te atingă
cu degetul ei.
să sune stins piatră şi trupul să fie atins.
©George Geacar
Poemul nuntii Miercuri, septembrie 21, 2011
între noi noi vom ramâne unul cu altul
de acum înainte ni se va rasfrânge în fata celuilalt
fata noastra si timpul se va face o camera cu ferestrele albe
în care vom astepta sa se termine iarna. doar ca aceasta
asteptare nu se va mai termina niciodata. si astfel,
în fata ta, si tu, oricine, aici în fata, privindu-ma
(deci poate sa fie oricine si noi asa am stabilit, nu?
nu ne vom mai desparti niciodata)
©Mircea Ivanescu
în Tine am călătorit cu picioarele goale Sâmbătă, iulie 23, 2011
în Tine am văzut cele mai frumoase muzee
cele mai vechi scrieri erau pe umerii tăi de lut
uscaţi la soare ca nişte bulgări de argilă
în Tine am văzut cei mai puternici cai appaloosa
cum alergau pe ziduri rupestre
am colindat toate peşterile cuibărite în oase
pajiştile cu turme de bizoni
©Carmen Manuela Măcelaru
telle une flamme effacee d’un regard Duminică, iunie 12, 2011
În cuvintele vechi ieşite ca şoapte din timp
Mai dăinuie forma clipelor,
Mai tremură ceva, mai străluceşte, mai geme,
Mai poate străbate.
Nu de tot abolite şi nule
Standu-i martore nopţii
Şi martore tuturor celor
Sădite in noapte şi apoi ieşite din noapte
Şi piedute acolo
Şi lăsate acolo
Ca flăcări şterse ale unei priviri.
© Petru Cretia
Îngerii cu poeme în mâini Sâmbătă, iunie 11, 2011
Cînd eram puşti de liceu citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte că pînă şi în pauze, pe cînd colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o ţigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieşeam din curtea liceului şi-o luam pe străduţele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mîini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau şi colegii mei: un dus cu pluta… Mergeam cu cartea-n faţa ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri şi garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o înnoiam mereu. Apoi am scris multă, prea multă poezie eu însumi. Am ajuns să-mi fie silă de ea ca lăptarului de lapte. A trebuit să părăsesc zona pentru alte tentaţii, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decît poezie. Azi însă nu mai citesc aşa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraş, cînd cotrobăi în geantă şi scot una dintre cărţile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înţelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă ? Nu ştiu, dar un lucru mai vreau să spun: că niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos. Sînt momentele în care nu regret că am fost şi eu, cînd va, în Arcadia.
© Mircea Cărtărescu
haben es mitgemacht Luni, aprilie 11, 2011
Nu pot exprima ceva fără să mă exprim şi nu pot să mă exprim în-calificabil (adică fără un anumit fel de a mă exprima). Orice exprimare „despre” este o autoexprimare.
© Alexandru Dragomir
képezni Luni, martie 7, 2011
Ai înţeles de-adevăratelea un text când simţi că-l moşteneşti.
Textul, mai întâi, se înţelege, apoi se chibzuieşte. Din păcate, ce-ai înţeles poate fi oricând greşit ori poate să nu fie înţeles pe de-a-ntregul; şi astfel, chibzuiala chiar că n-are sfârşit.
© Alexandru Dragomir
zgomotele trunchiurilor de plop aliniaţi Luni, februarie 28, 2011
vino mai aproape
mi-e frig de nisipul uitării
hai să strănutăm amândoi
pagina asta până va înverzi
hai să o mototolim vertical
poate mai înflorim o dată
şi dacă da
era un zimbru
în două împuşcături paralele
sau doar iubirea
©Ionatan Pirosca
Confortul cititului pentru intelectual Joi, decembrie 30, 2010
Cititul ca uitare de sine, ca scăpare de sine şi ca echilibare iluzorie, e evaziune din actualitate, treabă confortabilă, dezlipită de problemele traiului şi suprema compensare : „marile” probleme.
Misterul e aproprierea Luni, noiembrie 22, 2010
Lipsa puterii decizionale se exprimă prin vorbe care nu comunică nimic. O astfel de persoană chiar dacă este capabilă să spună foarte multe, îi lipseşte factorul personal al însuşirii, astfel încă în timp ce astfel de oameni pot să vorbească luxuriant, în gol, se sărăcesc de factorii convingerilor şi ataşamentului personal.
Evadarea e o atitudine reactivă Luni, octombrie 4, 2010
Ca în Iona Lui Sorescu tai burta primului peşte şi te găseşti în al doilea.
ochii strambi ai ingerului rebel Joi, august 5, 2010
de-a lungul liniilor ferate
unde doar lama trenurilor de noapte
tăia pe viu cimenturi disperate,
desfăcând bobocii
realităţilor de neînchipuit
oraşul ascunde matadorii
în timp ce-mpătimiţii de televizor
dorm somnul nevinovăţiei
cu conştiinţa spălată
de spumele detergenţilor
şi mizericordioase anestezii de suflet
sau mizericordioase desfătări fac
cu putinţă delegaţilor de pietate
implantarea cuţitului
şi sfâşierea cărnii.
T.M.M.D.
Misticul din căuşul ochiului Sâmbătă, aprilie 3, 2010
Pe coperta primei cărţi a lui Phd.Daniel Fărcaş este imaginea sculpturii cu degetele decalogale cioplite de artistul internaţional Liviu Mocan.
Cateve din (sub)temele cărţii:
Ochiul interior şi ochiul exterior
Ochiul ca simbol şi discursul simbolic
Ochiul şi mâna
Ontologia proximităţii
Clipeala din ochi şi proximitatea spaţială
Ochiul providenţial
Reduplicarea numelui
Ontologia imaginii
Imago ca principiu hermeneutic şi analogia extrinsecă
structura anteriorităţii
sinteza apofatică-catafatică
tăcerea
metafora şi limitele analogiei metaforice
noetică şi topologie
Problema scriiturii
Cartea o puteti comanda direct de la Polirom.
cad pagini de troițe Luni, februarie 8, 2010
cad pagini de rugi
pe lângă paşii mei muţi
fără ecou
trec pagini de rugi
peste faţa mea, aripi
năucitor de mute
pagini de rugi cad
de-a lungul străzii timpului
abea foşnind în tăcere
La bloc (-ultimul episod-) Marți, iunie 19, 2007
Toată lumea cantă pok cu vecinii de la blok.
Fiecare fiinţă, conlocuitoarea dreptunghicului habitat, are o istorie, o lume ciudată. Unii prin spitale de nebuni, altele la colţurile vilelor. Încearcă unii să se sinucidă, alţii pregătiţi să facă nunta, mor. Oameni cu cancer, cu paralizie, cu probleme. Adventişti, charismatici şi de alte nuanţe. Câini, sconcşi şi şerpi care nu mor, bătăuşi şi superficiali. Bogaţi şi frumoşi, săraci şi urâţi, puţini preafericiţi şi mulţi preacurvari, bebeluşi şi titani, prieteni cu primaru’, cu pastorii, cu controlorii. Oameni reci şi oameni care te salută de sărbători. Profitori şi furăcioşi la greu… unii mari fotbalişti şi discotecari. (Anii), unii stau după blocuri toată ziua, alţii nu au voie să iasă nici la cumpărături.
Salut pe toată lumea, căci nu îmi cunosc toţi vecinii, doar vin şi pleacă. E bun vinul dulce la Împărtăşanie. Am parte de show-uri, circuri carnavaliceşti, bully pe gratis: soţii bătute de beţivi, uşi sparte, manele la maxim, prostie trâmbiţată şi miros cumplit de transpiraţie rumegătoare, de fumuri duale şi de mâncare întorcătoare de stomacuri, de fiere pe dosul dosului. Îmi vine să vomit. Aş vrea să inventez un dispozitiv de depistare a vecinilor sâcâitori şi inutili în comunicare. Până atunci, mi-am scos soneria şi dau muzica la up, însă, când tre’ să vină poştaşul, camuflat în blând, îl aştept cu braţele deschise şi linişte de mormânt. Uneori, aş tot prefera să-l văd acolo, la 3 m sub pământ, unde nu va mai trebui să plătească la Romtelecom, Orange, RDS, curent, apă etc…
Azi mi-a mai murit o vecină. Oare câţi din blocul meu vor muri până când mă voi trezi din amorţeală, indiferenţă şi inconştienţa conştientă?
Protejat: Desteapta-te mioritzo Sâmbătă, mai 12, 2007
Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.
Am schimbat cuvinte