Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

stacojiu Luni, mai 8, 2017

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 5:08 pm

Uneori o nevoie imperioasă de cezar
simţi în ţine.
Atunci eşti un morman
enorm de lângă care tocmai pleacă unii cu feţele supte
Despre zbaterea în comunitate când o masă roşie
vezi jos şi deasupra ei un mare ropot şi nu ştii
dacă sunt paşi, dar vezi că aproape sângera
masa aceea şi aproape stacojiu
eşti însuţi, constatând asta.
Şi nu mai poţi pentru că s-au ridicat rictusuri spre cezar şi sub panza lor el te salută neamical şi în osânza rece te auzi, sleindu-te în dizgraţie.

Autor: Aurel Pantea

 

nelinistea e un soare aspru Marți, aprilie 21, 2015

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 12:41 pm

Ehei,
spune-mi, tu, Soare:
sa nu ma mai vindece, oare,
nimic de pe lume,
Nici chiar umbrele mele
blestemate si rele,
Nici chiar bunul tau nume?
Sa nu mai aflu de jur imprejur
Nici o spartura
In zidul acesta de ura
care ma strange?
Sa nu mai gasesc in mine
nici ochiul ce plange,
nici urmele-acelea de sfant si de pur?!

Sa fiu modelat din absurd,
din grote
in care-mi ascund
nemantuirea mea plina de cruci
si fara golgote?
Tu, suflete-al meu, unde te duci,
spre cuvantul din stanga,
spre acela din dreapta,
sau spre celelalte cuvinte
cu mult mai fierbinte,
mangaiate cu fapta,
spre aducere-aminte?

Spun unii ca
„nelinistea e un soare aspru”
Eu nu am intalnit decat nopti
cu ingeri stravezii si atata de copti
incat nu numai ca nu mi se strepezeau dintii
cand mancam din ei
ci, mai mult: se mantuiau chiar si parintii
mei,
si parintii parintilor mei.
Sunt dublu orb, dar stiu
un nume plin de ochi,
in care mi se da sa fiu
ceva mai autentic si mai viu
decat ieri, bunaoara,
decat mine insumi, in cea dintai seara…

© Catalin Lata

 

reîntoarcerea în obiecte Sâmbătă, decembrie 8, 2012

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:01 pm

tcutia amintirilor să mă zgârie caligrafia ta subţire

şi râsul tău să mă-ntampine fix

din odăi, din păduri,

şi vocea ta,cântând un cântec

strivit pe o panglică,

şi toate acestea să-ncapă

într-o cutie pătrată?

©Nina Cassian

 

noi citim Miercuri, septembrie 5, 2012

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 9:27 am

noi nu mâncam. citeam. noi nu ne îmbrăcam în blănuri, nu ne
agăţam de corp bijuterii. citeam. noi nu tocmim ucigaşi plătiţi,
nu ascundem jungherul în cizmă, nu facem politică. noi citim,
citim. noi nu strângem bani fără saţiu. noi deschidem cărţi,
mângâindu-le scrisul. noi nu ne ducem la cârciumă. noi cădem
pe brânci arând la citit. nu scuipăm alţi oameni, nu
chinuim animale, nu dispreţuim. nu murim. noi citim.

©Paul Aretzu

 

spaţiul pe care l-ai inventat nu te mai devoră Miercuri, iulie 25, 2012

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 2:10 pm

Dacă-ţi voi ţine de urât
spaţiul pe care l-ai inventat nu te mai devoră
nu-i chiar aşa de cumplit
aerul dintre noi nu contează
cataplasma ta e încă vie şi
cuvintele nu vor să se oprească
te rog ţine-mi şi tu de urât e simplu
e destul şi e logic
nici carnea ta nu te va abandona
înţelept ar fi să mai salivăm împreună
e simplu e logic şi e destul
şi nu-i char aşa de cumplit

©Ionel Ciupureanu

 

Tu rezişti furtunilor ireductibile Vineri, iulie 20, 2012

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 12:29 pm

Porumbiţo, ochii-ţi halucinanţi unduiesc şoptiri imperceptibile şi beatitudini interminabile.

 

dansez în interiorul aripei Duminică, august 14, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:01 pm


stau în genunchi, în interiorul unui câmp pătrat
cu margini exacte.
când mă rog în mijlocul câmpului meu pătrat,
plin cu iarbă verde, sunt exactă.
sunt înfăşurată într-o aripă exactă, atât de strâns,
încât pielea a devenit ea însăşi o aripă,
până şi plămânii au devenit o aripă ce mă strânge
până îmi iese pe nas sângele din aripă.
nu mai pot vorbi deoarece aripă îmi acoperă gura
ca o cârpă. şi gura îşi săpa un tunel,
pe dinăuntru, pentru a-şi câştiga
o oarecare libertate de exprimare
când sunetele sunt şoptite şi trebuie să se lovească
de un perete, totuşi, îndepărtat.
aripă a devenit, cu timpul, atât de rigidă,
ca o mantie de fier.
nu se mai deosebeşte aripă de armură
cea mai solidă şi sofisticată.
de aceea, înlăuntrul acestui lanţ compact de metal
ce mă înfăşoară au început să trăiască altfel ochii,
pielea, mâinile, picioarele şi chiar coapsele unite
într-o rugăciune totală cu oasele abdomenului
din ce în ce mai strâmte.

©Angela Marinescu 

 

pruncii cu livrescul în braţe Joi, august 4, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 8:20 am
 

ca pe o scorojire până la iubire Duminică, iulie 17, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 12:09 am

Încolo clocotim de un dor neştiut ca păsările de zbor. De n-ar fi Cuvântul, propoziţiile ne-ar înghiţi într-o magmă a neînţelegerii, ne-ar sctâlci de nerostire şi de nedor, până la nimic. De ce tragi negrule de verde până se face iarba căprui şi unduirea ei moare? Nu lăsa negrul să tragă de verde.

©Ionatan Pirosca

 

cioplitorul profetic Miercuri, iunie 29, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 1:14 am

O armonioasă  inscripţie orizontală: şapte caractere largi, una cîte una, care trebuie citite nu de la dreapta spre stînga, ci invers – şi, pe deasupra,
sapte caractere restaurate. Trecătorii strigă:
„Un cioplitor atipic !” şi, fără să afle, nu zăbovesc prea mult.
Voi, oh voi, n-aţi încerca, oare, să tălmăciţi? Aceste semne mari şi de demult, sapte la număr, spun invierea – însoţitoarea paşiilor vii.
Iar dacă, avansate din aerul liniştit către ochi, se desfundă dîn piatră, din lemn, dacă, cu lumină incaltîndu-se, se cioplesc in adîncurile senine,
Este, desigur, pentru a fi citite fara categoriile de spaţiu si de timp.

 

foşnind aripi Marți, mai 31, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:56 pm

ai aţipit aşteptarea

oceanul îţi aparţine,

respiră la fel că tine.

 

©Teresa Maria Moriglioni Drăgan

 

eine Aufgabe Joi, aprilie 14, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:51 am

A întreba bine este a întreba absurd. Restul sunt întrebări în mediocritate (în detaliu).

© Alexandru Dragomir

 

frământ crud Duminică, aprilie 10, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 6:37 pm

taina ce o porţi

e în urna inexorabilei tăceri

© Maria Teresa M.D.

 

generatia care forma chipuri Sâmbătă, aprilie 2, 2011

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 11:10 am

Eliade, T. Vianu, N. Ionescu  erau profesori formatori. Nu era nevoie sa ofere cunostinte, intrucat cunostintele le puteau avea si din carti, dar ei ii invatau sa invete. Le dadeau acea orientare generala care sa le permita sa se descurce pentru a se cultiva.

© Alexandru Dragomir

 

Ţara întreagă joacă Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea Joi, decembrie 23, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 1:26 am

Orice intelectual care „comunică” (oral sau scris) e supus dublului păcat de a crede că ceea ce spune el e cu totul nou şi de a crede că ceea ce spune el e la mintea oricui, e evident adevărat.

Receptorii se străduiesc să arate că el nu aduce nimic nou (are filiatiuni, deci este de îndată încadrat) şi că ceea ce spune nu numai că nu este evident, dar e chiar greşit ori pueril. Aceasta se cheamă „dialog”.

 

De unde şi de ce tobă de carte ? Vineri, decembrie 17, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 1:41 pm

Unii sunt consideraţi destepţi pentru iuţeala minţii (fac rapid calcule aritmetice în cap), alţii pentru iuţeala înţelegerii(pricep repede ceva nou), alţii pentru adaptabilitatea lor la nou.

 

strigăte mute Luni, noiembrie 29, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 9:38 pm

trebuie să existe zone de linişte unde să reînnozi firele timpului

 

Libelulele literaturii au adormit pe partea dreaptă Vineri, octombrie 8, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 12:13 pm

Sub forma grotescului Arthur Adamov, Urmuz, Raimov Federman, ne pun faţă în faţă cu vidul propriu al momentelor semnificative. Clipeli care trec pe lângă noi, se petrec cotidian, cărora nu le sesizăm amplitudinea ci reacţionăm plat. Ne petrecem viaţa în faţa uşilor închise fără să sesizăm uşile deschise (vezi Kafka).

 

Epifenomenul soacrelor cu autoritate epistemică Miercuri, septembrie 15, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:02 pm

Dacă îi zici soacrei cum să facă zacusca, îţi da în cap cu borcanul.

Gnosticul comandă, nu face dialog. E abnorm să-l contrazici.

Presupune supunere prin impunere. Gnosticul e monolid.

Nu cedează, nu-şi pune întrebări de unde ştie, iar dacă nu e aşa

se face nisip, bucăţi, fisuri.

Mihai Maci

 

Aripi împuşcate şi-au îndeplinit visul zburând Sâmbătă, iulie 3, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 11:44 am

scrijelit-am pe cer cercuri de nori

căutând să mă regăsesc.

cu rigla am atins unghiul neînsufleţit

 

applause are gloves of silence Vineri, februarie 19, 2010

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 10:03 pm

the stroked flake appears indented
recorded chills corrugated
three oval windows of the garlands transept
outraged cabin filled with paper planes
deeply mourn the tape yet morbid
forming braided purls next to prominent ledge
frieze decorated with acanthus leaves made in fresco