Ratingul şi incultura Joi, iunie 13, 2013
Ratingul suntem noi. Ăia care belim ochii le televizor, mai ales seara. Noi suntem „punctele” pe care le încasează o televiziune sau alta pentru că ne-a ţinut lângă subiectul pe care l-a prezentat.
Rating mare la „Din dragoste” înseamnă că am fost mai mulţi lăcrămoşi în seara respectivă şi că în „prime time” am decis să ne exhibăm vulnerabilitatea emoţională în faţa lui Mircea Radu şi mucii în şerveţele de unică folosinţă sau în batiste cu dungi pe margini, după caz. „Prime time” înseamnă că atunci numărul celor care stau lipiţi cu ochii de ecran e cel mai mare.
Pe rating nu-l interesează motivele pentru care privitorii stau grămadă la „sticlă”, ci doar cum pot fi ţinuţi acolo cât mai mult. Ratingul nu are moralitate, dacă telespectatorii n-au, dar are dacă şi ei au.
Ratingul este adevărată democraţie. Ceea ce stârneşte interesul publicului adăpostit în faţa televizorului se dezvăluie imediat curiozităţii lui. Dacă jumătate din ţară ar decide că nu mai vrea telenovelă, atunci ratingul ar negri de supărare când unii ar insista să „bage” telenovelă, iar, în final, n-aţi mai auzi de Marielena Juan Milagros Casandra Alejandro Soledad sau Bety decât de la mam-mare, rămasă nostalgică primelor iubiri „de corason”. Dacă ratingul nu l-ar mai vrea pe Becali, Becali ar putea să nu mai apară la televizor sau să apară foarte rar. Dar ratingul îl vrea tare pe Becali, fiindcă el îi creşte indicele de fericire şi atunci domnul Becali este solicitat să ne adune pe toţi în faţa ecranului, ca să facem laolaltă „puncte”.
©Teofil Stanciu
înseninarea cade peste tin’ Vineri, martie 26, 2010
Cristi Lazea
porţi înlăuntrul tău nu doar morminte şi crucificări,
porţi învieri şi înălţări…
De ce nu-mi şterg blogul Sâmbătă, martie 1, 2008
Gabi: găsind acest site, mi-am amintit de hesse: jocul cu mărgelele de sticlă, narcis şi gura de aur… aceste capodopere mi-au vorbit despre spirit, despre prietenie… şi, în cele din urmă, despre calitatea de om.
Ilie Catrinoiu: Super poezia. Le publici undeva? Sau le scoţi doar pentru tine?
Miha: Chiar dacă nu prea cred că voi mai face comment-uri de-acu înainte, expunându-mi părerea atâtor ochi critici, minţi iscoditoare şi iscusite, minţi de maeştri ai învârtirii vorbelor, voi mai poposi din când în când pe la Academie, că întotdeauna mai e ceva de învăţat.
Krossfire: Hehe… parcă sunt ”De-ale lui Mitică” online.
Subcity: versuri pesimiste, gânduri sumbre, muzica e tristă de asemenea şi, cu toate astea, continui să citesc pentru că îmi place cum scrii. and because it all makes sense, one way or the other.
Gabi: într-o lume cenuşie, m-am delectat cu galbenul florilor.
Ted: Peștișorului de aur, zglobiu și zburdalnic, care părăsește adesea apa pentru a se ridica pââââââână la nori, spre a aduce perspective de acolo, ca mai apoi să se cufunde în adâncurile tainice ale apelor spre a găsi comori de veacuri pierdute, doar bine …
Adebalerini: Mi-a păacut.
Gabi: sunt surprinsă… întotdeauna m-au fascinat coincidenţele… e interesant că cineva a gândit, a simţit şi s-a exprimat similar!
Hipraper: poezia asta mi-a plăcut mult. ce ansamblu de imagini vizuale.
Bjorker: wow blog.
Diana: intrând aici, am avut o revelaţie: creştinii râd. nu doar cugetă şi postesc, ci RÂD. mersi.
Răsărit: nu ştiu de ce nu ai comentarii la asta, dar aşa se întâmplă cu scrierile bune.
Luchesse: Interesant blog. mi-ar face plăcere să vorbim.
Viviana: Deşi m-a izbit încă o dată cruda şi apăsătoarea realitate, recunosc că m-a binedispus articolul.
Ovidiu: Îmi place blogul tău, se vede că ai gust.
Anonim(a): geniule, văd că filosofiile-ţi sunt pe cale să atingă un colţişor de cer… progresezi… Într-o lume obişnuită cu odihna (ştii bancu? era odată un tip aşa leneş că i-au scris pe mormânt: aici continuă să se odihnească…!). ţi-aş zice felicitări pentru acest blog,
dar ar suna cam obişnuit, aşa că îţi zic continuă să progresezi… Poate, când vei atinge
un colţ de cer, gândurile tale aşternute aici vor avea şi o notă puţin mai optimistă.
Titirezul: Mi-a pus un zâmbet pe faţă. Trebuie să mă înveţi şi pe mine puţină ironicologie.
Adela: Superbe toate… Acesta mi-a plăcut pentru că, deşi nu era pentru mine, avea numele meu la dedicaţie.
Pelerinul: Pescăruşii dansau cu aripile depărtate de trupul alb, un dans sublim în verticalitate, în aspectul imensităţii spaţiului aerian [cu aripile depărtate] deasupra planului banal al societăţii.
Ruptura fonetică dintre pescăruşii ce dansau şi măştile ciupite, tolănite şi asortate este
cimentată de albul trupului, zidurile albe, zăpada închipuită şi… frig, deci mult rece. Mişcare [sărbătorind în rotocoale] şi nemişcare [măşti tolănite] accentuează imposibilitatea de comunicare dintre visători şi nevisători.
Tu visezi foarte frumos.
Parizianca: scrii frumos, din suflet, mai rar aşa spontan şi dintr-o răsuflare.
Dyutzza: eşti ciudat. Felicitări.
Notalent369: îmi place cum sună “fulgi de nisip”, îmi place mult.
Daniel Bulzan: Amuzant! Am să mai vin pe-aici! Felicitări.
Flavius: aşteptăm articole la fel de inedite şi în anul în care tocmai am intrat.
Krossfire: Respect pentru tematica zăpezii.
Camix: Începe să-mi placă filosofia. E bine. Tot aşa!
AlinM: Felicitări pentru post-uri. Sună bine.
Reb3lle21: Îmi place titlul ăsta…Îmi place ce ai scris pe aici.
De ce nu mi-am şters blogul?
Datorită vouă. Pentru că existaţi şi nu doar pasiv, comod, ci având existenţe întrebătoare, creatoare, analizatoare, zâmbitoare.
Telefoanele primite de la voi, mailurile şi comentariile încurajatoare au fost oxigenul care mi-a păstrat şi îmi păstrează blogul în viaţă.
Voi dragii mei cititori, sunteţi mărţişoarele mele, veşnicul meu martie colorat cu nori şi flori.
Academia Nae 
Am schimbat cuvinte