Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

Spada Joi, noiembrie 21, 2013

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 12:47 pm

Viermuială a îngeraşilor carnivori,
trupurile rozalii şi bine lustruite,
guriţe melancolice, binevoitoare de dulcegării,
şi-n locul inimii o lopăţică atâta cât aripa libelulei
să lopăteze un sânge nisipos.
Şi iată-i pe ei cum se apropie rozând peisajul,
cum ies prin el ca nişte degete printr-o
mănuşă spartă.
Şi iată-i pe ei cum se întind deasupra oraşului
ca buba dulce şi urlătoare:
– Burtă şi spadă, burtă şi spadă, burtă şi spadă!
Şi totuşi:
– Dormiţi în pace gospodine şi centauri!
©Ion Mureşan

Reclame
 

Ratingul şi incultura Joi, iunie 13, 2013

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 1:19 pm

large

Ratingul suntem noi. Ăia care belim ochii le televizor, mai ales seara. Noi suntem „punctele” pe care le încasează o televiziune sau alta pentru că ne-a ţinut lângă subiectul pe care l-a prezentat.

Rating mare la „Din dragoste” înseamnă că am fost mai mulţi lăcrămoşi în seara respectivă şi că în „prime time” am decis să ne exhibăm vulnerabilitatea emoţională în faţa lui Mircea Radu şi mucii în şerveţele de unică folosinţă sau în batiste cu dungi pe margini, după caz. „Prime time” înseamnă că atunci numărul celor care stau lipiţi cu ochii de ecran e cel mai mare.

Pe rating nu-l interesează motivele pentru care privitorii stau grămadă la „sticlă”, ci doar cum pot fi ţinuţi acolo cât mai mult. Ratingul nu are moralitate, dacă telespectatorii n-au, dar are dacă şi ei au.

Ratingul este adevărată democraţie. Ceea ce stârneşte interesul publicului adăpostit în faţa televizorului se dezvăluie imediat curiozităţii lui. Dacă jumătate din ţară ar decide că nu mai vrea telenovelă, atunci ratingul ar negri de supărare când unii ar insista să „bage” telenovelă, iar, în final, n-aţi mai auzi de Marielena Juan Milagros Casandra Alejandro Soledad sau Bety decât de la mam-mare, rămasă nostalgică primelor iubiri „de corason”. Dacă ratingul nu l-ar mai vrea pe Becali, Becali ar putea să nu mai apară la televizor sau să apară foarte rar. Dar ratingul îl vrea tare pe Becali, fiindcă el îi creşte indicele de fericire şi atunci domnul Becali este solicitat să ne adune pe toţi în faţa ecranului, ca să facem laolaltă „puncte”.
©Teofil Stanciu

 

înseninarea cade peste tin’ Vineri, martie 26, 2010

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 2:58 pm

Cristi Lazea

porţi înlăuntrul tău nu doar morminte şi crucificări,

porţi învieri şi înălţări…

 

More than E minor Vineri, octombrie 30, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 6:20 pm

Don’t let it go now
Our lives could be much more than this
Let go and find it

 

46.328 de tone fracturate Marți, iunie 23, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 9:04 am

cemercialism apaudat

Fetele au văzut filmul Titanic de 20 de ori iar băieţii de 2 ori.
Fetele pentru că au plâns şi deoarece erau obsedate de LeonardoDicapră şi baieţile pentru Rosalinda când a fost pictată.
Mulţi visează o astfel de experienţă iubăreaţă neconstientizand vremelnicia viscernal emoţională şi finalul indubitabil al morţii.
îngheţat în apă, sbier către cei din bărcile de salvare
care înaintează vâslind cu egoism
lăsându-mă cu sufletele de gheaţă

 

tulburări patologice halucinante Joi, iunie 18, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 10:24 pm

delir mediatic

In lumea scoop-ului totul trebuie sa fie instantaneu, nou si senzational. Numai ca, cel mai adesea, si oamenii politici, si comentatorii politici sunt aceiasi. Drama lor e aceea ca mereu trebuie sa produca ceva nou. In acest context nici judecata atent cantarita, nici explicatia riguroasa nu-si au locul. Publicul se lasa purtat de impresii, iar impresiile se fac (si se desfac) in parelnicia momentului. Este trist faptul ca mass-media acorda prea putina atentie formarii publicului (tele)spectator ca cetateni. Orice emisiune de stiri probeaza acest lucru: scandalurile zilei, oricat de nesemnificative, sunt hiperbolizate din dorinta de-a umple spatiul de emisie.

Lucrurile importante – atatea cate sunt – sunt descompuse si recompuse ad nauseam intr-o vorbarie deliranta, care sfarseste mai intotdeauna prin a-si uita pe parcurs obiectul. Scopul unei emisiuni pe o anumita tema nu e acela de-a clarifica tema respectiva, ci acela de-a o vinde, dramatizand-o, ca pe o marfa cat mai atractiva. Numai ca ceea ce e atractiv nu e neaparat si semnificativ. De aceea contemplarea emisiunilor politice ale televiziunii nu le creeaza celor ce le urmaresc un orizont problematic (care sa-i implice atat rational, cat si afectiv), ci mai curand stari de moment dupa a caror destramare nu ramane decat „zgomotul si furia” unor trecute pasiuni sterile. Datorita caracterului ei universal, televiziunea a devenit (mai mult decat Parlamentul) tribuna oamenilor politici.

Modul in care se exprima (parte din ratiuni ce tin de ei insisi, parte din cauza constrangerilor „mediului”) transforma prestatia lor intr-o soap-opera de proasta calitate, dar interminabila.

Si inevitabila. Mai mult: televiziunea a ajuns sa se substituie oricarei dezbateri si oricarui contact real dintre alesi si alegatori. Vedenia s-a substituit intelegerii si spectacolul judecatii civice.

Phd Mihai Maci

 

frenezia frauduloasă a frumosului în delir Joi, februarie 19, 2009

Filed under: broasca virtuala — academicianuNae @ 5:52 pm

părăsesc coagulările patetismului

conciliatul gândurilor noptuare

nu voi închide ochii

îmbrăţişând astfel negândirea

contemplarea prafului

viscerele difuzate fără holbări

paraginate frisonari confruntate

ridicate la prezumtivul şlefuitor

nu voi închide ochii

nu voi ascunde adevărul din interior