Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

între coaste Luni, Decembrie 18, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 11:50 am

toată înălțarea mea
de ființă sărmană și beată
de atâta iubire
ține de câteva acorduri
fără care n-aș putea zbura
niciodată

sufletul este imponderabil
abia când sferele celelalte
lasă câte un fior,
o șuviță de dor
să-l atingă,
îl vibrează și-l fac să tresalte

drumul meu prăfuit curge…
cu înger cu tot
cu marșul funebru
săgetat între coaste
Autor 71 de gânduri

Anunțuri
 

Focul inimii Marți, Octombrie 24, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 1:11 pm

Mări, păduri desprinse din praf ocru pur
Homar viu, durere intactă de pământ între puțuri de apă,
inclusiv viermi și tăcere.
Stați în vârfurile ochiilor uscati
unde sunt peșterile în care trăiesc ochii orbi.
Voi umple pieptul meu
cu respirație
gaura golului prin întuneric în roci.
Suspendat în corpul universului,
visul care a stârnit inima
ferigi în această adâncime,
fără amărăciune,
viata care trăieste în valul tăcut al parfumului.
Autoarea este Rosa Planas Ferrer

 

muntele Miercuri, Iunie 28, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 9:21 am

Muntele tău te izbăvește de convulsii, de capricii, de nonsens.
Te reașează pe înălțimile tale. Te înalță mai presus de
vrăjmașii tăi, te scapă de omul asupritor.
Te înalță mai presus de ambiguități.

El ți-a redat goluri de care ai nevoie, vidul necesar-
pustiul în care să te regăsești, să te adaugi
Ființei tale efemere
de când ai fost întocmit și până la apocalips.

El te înalță mai presus de insurmontabilele tale ambiții.
Deasupra lui
vulturii se bat cu vulturii.
Dan David

 

Ninsoare Duminică, Februarie 12, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 3:01 pm

d

Strigătul luminat de corp ţine doar câteva secunde, pe urmă totul revine la sine şi piere cu braţele în sus, de bună voie şi nesilit de nimeni, sub acest unghi de incidenţă, cu litere şi imagini violente, ultime şi geniale peste.
Niciun gând; niciun cuvânt, niciun zgomot defavorabil ori primejdios, nimic mai plin decât golul mărunt şi lipsit de merit; lipsit de caracter; niciun sens ticălos, niciun plâns înăbuşit, slab şi întretăiat, nici măcar un fleac gratuit, o clipă repede întinsă peste ochi, nimic nu m-ar mai putea opri să fac din tăcere, acel podium glorios în care cred toţi.
Uneori, iarna, în căuşul inimii creştea o mică măcelărie, aşezată cumva deasupra, ca o fereastră umblătoare, înainte şi înapoi, înapoi şi înainte, până când valva dreaptă s-a umplut de sângele rece al viciilor, atât cât le-a fost lor sete!
Rodica Draghincescu

 

Fragment din diferenţe Luni, Octombrie 10, 2016

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 2:30 pm

diferenţa dintre solemnitate şi o pereche rigidă de umeri
e aceeaşi cu cea dintre tăcerea asumată şi muţenie
aerul se roteşte în cercuri
ridicându-ţi gulerul pe gâtul lung
invidiat de orice candidat la ghilotină
ori se adună într-o cocoaşă înţepenită
sub cămaşa în dungi –
liniile paralele se fugăresc pe piele fără să lase urme
se scurg între cer şi pământ
legând infinitul mare cu infinitul mic
orgoliul frânt cu umilinţa la schimb
trufia disimulată într-o capitulare în şoaptă
©Carmen Firan

 

Afterglow Sâmbătă, Ianuarie 23, 2016

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 1:41 pm

far

Când să-mi întorc

tâmplele

în ziua de azi

ca-ntr-o uitare

de mine,

urmele sufletului tău

încă se mai mișcau

precum frunzele

după susurul vântului.

Sufletul își lasă

gustul în urmă

ca sarea dulce

a unei mâncări

invizibile

și prelungi

a cărei rază

se întinde

de aici până

acolo unde sunt.

A cărei rază

nădăjduiesc să cunoască

mai bine decât mine

principiul

prelungirii nesfârșite

ca Lumina în beznă.

Să mă ajungă

și la capătul

degetului

cel mai prunc.

Autoare: Camix; Copyright 2016

 

loc înfricoşat Vineri, Mai 16, 2014

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 4:17 pm

eu scriam o tăcere şi de sub vârful de zăpadă rănită al penei
ieşea un ochiu de uliu. pe hârtia Uashi pe care am cumpărat-o ca
să-mi fac mâine lampă.
astfel de artă era exercitată de melci. cum ar fi melchisedec
purtând multe medalii, având gura plină cu nemetafore. fiindcă
acel om era sub formă de poartă, intrând şi ieşind prin sine.

©Paul Aretzu