Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

Cheiță dragă Joi, mai 28, 2015

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 9:49 pm

Cheiță dragă, tu m-ai luat pentru carcasă nu pentru mecanism, și cu tristețe curg aceste vorbe, din călimara aproape uscată, din lagărul pustiu al minutarului.. Mecanism eram, original, pe-alocuri ruginit, dar ți-ai dorit puțin, să-ncerci să-l degresezi, să-l ungi, să-l faci să meargă spre bine, să-i tragi rotița pînă în capăt, ori-de-câte-ori era nevoie .. Sau cel putin, odată la 24 de ore.. M-am asemănat cu un ceas.. N-am fost automatic.. Nu pentru că aș fi un ceas ieftin.. Eram un mecanic în toata splendoarea lui apusă, ce aștepta cu ardoare, soluția ce urma să îl curețe, să funcționeze la statut maxim.. Automaticul nu are nevoie de ajutor, din altă parte, decât de puțină mișcare iar asta îi asigură independența.. Atunci când cade la pământ nimic nu îl mai poate ajuta.. Cine îl va duce pe sus când toată viața lui n-a dus pe nimeni ?! .. Copilă dragă tu erai cheița, ce-am căutat-o, ce trebuia să mi te ansamblezi în mecanism, sa mă acționezi zilnic, să funcționăm la parametrii normali, dacă nu mai mult, și mai aproape de parametrii de performanță.. Ai să înțelegi poate foarte târziu, când locul cheiței mele va fi ocupat de prea mult praf sau o altă cheiță.. Atunci, poate, vei da de un alt mecanism ruginit și obosit, fără speranța recondiționării, îl vei lua pentru emoția de a nu rămâne incompletă, când iți vei da seama că automaticele trag doar pentru ele însele.. Te-am iubit și voi iubi locul gol, ce urma ta l-a lăsat în trecerea prin timp, alăturea-mi. Să nu lași să te inunde gândul că aș fi scris aceste rânduri din egocentrism și mândria banală, a celui părăsit cu zile. Nimic nu se învârte in jurul meu, tu erai axul central..

©Müller Zacharias III

 

Lectica Miercuri, iunie 19, 2013

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 5:52 pm

mainile actorilor

pe cer era o gălăgie de suflete uscate

vântul îşi purta frunzele
peste un om ghemuit
soarele pândea din podul pustiu al bisericii

sub robinete spuma se aduna în pisici tot mai albe

şi la teatre mâinile actorilor povesteau
despre o tabacheră căzută
de pe un pod de piatră în apă

pe praguri
un şir de nume nelocuite

toate vocile au încordarea
unei mâini
care aprinde o lumânare

©Viorel Mureşan

 

Sprijinul lui este ca pânza unui păianjen Sâmbătă, noiembrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:58 pm

Omul fără semn de întrebare este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde arterele deasupra grădinii, îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci. Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!».

 

Pustiirea după caraghioslâcuri Sâmbătă, noiembrie 5, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:55 pm

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier. Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le, ca albia pâraielor care ies din matcă, ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada dar când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când e cald, li se usucă albia.

 

Kavod Miercuri, octombrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 3:37 pm

Pe rană mi-ai aşezat o turtă de smochine şi astfel m-ai tămăduit.

 

copiii nenăscuţi strigă dintre rame Luni, august 22, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 9:25 am

De la o vreme la alta
se înalţă şoldurile
coboară zorile

copiii nenăscuţi ştiu totul
câmpia-i fragilă dedesubtul lor

în aceeaşi seară
se vede se aude se şopteşte se ştie
se înalţă zorile
coboară şoldurile
şi ţipă copiii nenăscuţi

în tabloul cu ramă violetă
Pictorul surâde şi foloseşte
fără greş penelul
la rubrica Fapte (în ceaţă)
şi Acte (tulburi)
din viaţa cotidiană

©Petru Cârdu

 

Imn pentru statuile moarte Miercuri, august 3, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:43 pm

A murit încă o statuie în oraş
umilă cu leopardul în braţe
concavă şi posacă
după ce fiii statuilor
au fost copleşiţi de glorie
după ce fiicele lor mânioase
au trecut strada
năpădită de ierburi
în oraş se auzea numai orga
cu limbă de junglă
mireasa cu ochi verzi
temătoare şi umedă
cu leopardul în braţe
iar statuia care nu ştia că e statuie
a traversat strada
călăul
-©Petru Cârdu-

 

iboste pe umeraş Marți, mai 3, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:23 am

Cred că îmi place să cred că vreau să cred că vreau să scriu. Văd pe stradă ţinându’se de mână inimi creponate, mototolite precum ghemurile de hârtie ruptă la răscruci de drumuri. Merg precum nişte păpuşi mecanice şi saltă voios sau anevoios la un zâmbet. Au nişte feţe torturate, frământate care per ansamblu sunt foarte frumoase şi delicate, dar au pielea zgâriată, uscată. Ochii lor îl desenează pe omul negru care le-a chinuit. Doar ploaia de lacrimi face păpuşile de ei şi de ele să se simtă mai bine. Zice că se descarcă precum un fulger într-un copac. Au flori cusute pe faţă care atârnă ofilite. Iniţial erau pentru înfrumuseţare dar acum sunt ca nişte riduri brăzdate de vreme. Copii îmbătrâniţi înainte de vreme.

Iubita fiecăruia e o lamă de cuţit. Iubitul fiecăreia e o furculiţă. Şi el şi ea sapă gropi adânci în ţesuturile fiecăruia. Mai văd feţe scrijelite într-o sticlă de gin şi îngeri care se nunţesc şi se cinstesc cu apă plată.

Şi-au pus inimile în şifonier la păstrat dar se îmbibă în ele naftalină. Spun că nu e de sezon să porţi o inimă ciobită dar pură. Se poartă trupul fără inimă iarna asta. Cu dragostea pe umeraş.

© Ovidiu Munteanu

 

Efectul Ebert-Meumann Miercuri, aprilie 20, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:04 am

Învăţarea pentru o anumită dată duce la uitarea după acea dată.

© Alexandru Dragomir

 

neechitate Joi, martie 31, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 10:54 am

Înainte judecătorul împărţea dreptatea, apoi peste vremi, aplica legea.
Acum, le transcede pe toate.

©Alexandru Dragomir

 

sechestrare morală Miercuri, martie 23, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:59 pm

Cluburile nu au reumatism financiar, ci o anume scleroză intelectuală care e totodată cel mai caracteristic semn al vremurilor noastre.

© Traian Razvan Ungureanu

 

analyein Sâmbătă, februarie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:35 pm

Unii îi folosesc pe marii scriitori ce pe autobuzul 14, ca să-i ducă la Rulikowski, alţii ca pe o rampă de lansare, fiind doar sateliţi, alţii îi toacă mărunt-mărunt, iar în sfârşit, alţii îi cară, gemând greu şi neluaţi în seamă, de la o generaţie la alta.

©Alexandru Dragomir

 

Dezechilibrul silirii echilibrului Luni, decembrie 20, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:18 pm

A trăi după program (acum fac asta…, pe urmă fac asta) e viaţă prinsă în prezent şi viitor, fără trecut, hotărâtă de împrejurări din afară şi dinăuntru, în care niciodată nu aştepţi gândurile să vină : pe ele, independente, nu te „laşi”.

 

Românul iubeşte dintodeauna teatrul fiindcă îl joacă Joi, decembrie 16, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:32 am

Românul mai are o mare rezervă de respect şi admiraţie pentru cinste, caracter, competenţă, cu condiţia să nu-i fie cerute lui.

 

 

trăncăneli trendy Miercuri, noiembrie 24, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 2:22 am

Nu e suficient să te bucuri în particular de închinarea ta, să apreciezi arta bună sau să te desfătezi într-o carte sau într-o melodie, ci toată lumea, nu doar criticul, trebuie să fie capabil să discute aceste chestiuni în termeni „satisfăcători”. Deoarece aceaste experienţe au devenit vitale omului, există posibilitatea de a învăţa să vorbeşti într-o aşa o manieră încât înşelăciunea implicată în lipsa de convingere proprie, să treacă neobservată, fiind asigurată de uzanţa stilului la modă.

 

Procovul dezmembrat Luni, noiembrie 8, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:55 pm

 

Maica Teresa a suportat realul aşa cum era, pe când Hitler n-a suportat să vadă răniţii din armata care lucra pentru idealul lui.

 

câţiva cu gulere albe gândesc pt toţi Vineri, octombrie 15, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:46 pm

Cel care trage de manetă e plătit să nu gândească. Cu cât gândeşte mai puţin e plătit mai mult.
Munca lui e stereotipă, muncă de uzură care îl abrutizează, robotizează, zombitizează.
Într-un training poţi lua pe orice de pe stradă. Toţi sunt poentiali angajabili.

Are nevoie de o pregătire minimală: baza întreprinderii devine universală.

 

cuvinte ruginite în vid Joi, septembrie 30, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:06 am

Emitem sunete fără să spunem nimic.

 

Critique et mystique Marți, septembrie 14, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 10:51 pm

Jésus annonçait le Royaume et c’est l’Église qui est venue.

Alfred  Loisy

 

a provoca inginereşte vorba de duh Duminică, august 15, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:01 pm

Văd că e acum un fel de modă de-a alătura un termen savant (provenit, dacă se poate, din palimpsestele bestiariilor medievale) cu o şmechereală argotică a lui Puya, de-a introduce mila marină şi metrul cub pe tarimul spiritului şi, invers, de-a poetiza tabelele de logaritmi, într-un cuvînt, de-a provoca jerbe de scîntei din erupţii oximoronice.
Părerea mea e că vorba asta vine la urmă, dintr-un adînc pe care tocmai ea îl aduce la expresie şi nu se face potrivit unei tehnologii mimetice.

 

Gnosticul trage cu ochiul Luni, iulie 12, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 11:29 am

Gnosticul e cel mai popular, e cel mai spectaculos.

Gnosticul vede în spate o raţionalitate negativă, complotul, susţine că nu trebuie să crezi ceea ce vezi, că eşti pe tărâmul fantomelor unde nu ştii de unde vine lovitura.

Povestea gnosticului nu poate fi verificată ci doar crezută.

Atâtea gnoze, câte gnostici.

Gnosticul îţi spune ceea ce vrei să auzi.

Mihai Maci

 

Gândul care vine seara pe drum Luni, aprilie 26, 2010

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 1:02 am

Un gând care vine seara pe drum ca un om obosit,
caută o chilioară, o scorbură, ceva, să se culce.
Şi nu tremură nici o frunză în preajmă, nici un mal de apă
curgătoare, împrejmuitoare, aşa sunt eu fără Tine, aşa
este inima mea părăsită din nedragoste şi amar.
De ce car în sacoşă cuiele astea, că a fost demult.?

Ionatan Piroşca