Cheiță dragă, tu m-ai luat pentru carcasă nu pentru mecanism, și cu tristețe curg aceste vorbe, din călimara aproape uscată, din lagărul pustiu al minutarului.. Mecanism eram, original, pe-alocuri ruginit, dar ți-ai dorit puțin, să-ncerci să-l degresezi, să-l ungi, să-l faci să meargă spre bine, să-i tragi rotița pînă în capăt, ori-de-câte-ori era nevoie .. Sau cel putin, odată la 24 de ore.. M-am asemănat cu un ceas.. N-am fost automatic.. Nu pentru că aș fi un ceas ieftin.. Eram un mecanic în toata splendoarea lui apusă, ce aștepta cu ardoare, soluția ce urma să îl curețe, să funcționeze la statut maxim.. Automaticul nu are nevoie de ajutor, din altă parte, decât de puțină mișcare iar asta îi asigură independența.. Atunci când cade la pământ nimic nu îl mai poate ajuta.. Cine îl va duce pe sus când toată viața lui n-a dus pe nimeni ?! .. Copilă dragă tu erai cheița, ce-am căutat-o, ce trebuia să mi te ansamblezi în mecanism, sa mă acționezi zilnic, să funcționăm la parametrii normali, dacă nu mai mult, și mai aproape de parametrii de performanță.. Ai să înțelegi poate foarte târziu, când locul cheiței mele va fi ocupat de prea mult praf sau o altă cheiță.. Atunci, poate, vei da de un alt mecanism ruginit și obosit, fără speranța recondiționării, îl vei lua pentru emoția de a nu rămâne incompletă, când iți vei da seama că automaticele trag doar pentru ele însele.. Te-am iubit și voi iubi locul gol, ce urma ta l-a lăsat în trecerea prin timp, alăturea-mi. Să nu lași să te inunde gândul că aș fi scris aceste rânduri din egocentrism și mândria banală, a celui părăsit cu zile. Nimic nu se învârte in jurul meu, tu erai axul central..
©Müller Zacharias III
Academia Nae 
Am schimbat cuvinte