Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

Cheiță dragă Joi, mai 28, 2015

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 9:49 pm

Cheiță dragă, tu m-ai luat pentru carcasă nu pentru mecanism, și cu tristețe curg aceste vorbe, din călimara aproape uscată, din lagărul pustiu al minutarului.. Mecanism eram, original, pe-alocuri ruginit, dar ți-ai dorit puțin, să-ncerci să-l degresezi, să-l ungi, să-l faci să meargă spre bine, să-i tragi rotița pînă în capăt, ori-de-câte-ori era nevoie .. Sau cel putin, odată la 24 de ore.. M-am asemănat cu un ceas.. N-am fost automatic.. Nu pentru că aș fi un ceas ieftin.. Eram un mecanic în toata splendoarea lui apusă, ce aștepta cu ardoare, soluția ce urma să îl curețe, să funcționeze la statut maxim.. Automaticul nu are nevoie de ajutor, din altă parte, decât de puțină mișcare iar asta îi asigură independența.. Atunci când cade la pământ nimic nu îl mai poate ajuta.. Cine îl va duce pe sus când toată viața lui n-a dus pe nimeni ?! .. Copilă dragă tu erai cheița, ce-am căutat-o, ce trebuia să mi te ansamblezi în mecanism, sa mă acționezi zilnic, să funcționăm la parametrii normali, dacă nu mai mult, și mai aproape de parametrii de performanță.. Ai să înțelegi poate foarte târziu, când locul cheiței mele va fi ocupat de prea mult praf sau o altă cheiță.. Atunci, poate, vei da de un alt mecanism ruginit și obosit, fără speranța recondiționării, îl vei lua pentru emoția de a nu rămâne incompletă, când iți vei da seama că automaticele trag doar pentru ele însele.. Te-am iubit și voi iubi locul gol, ce urma ta l-a lăsat în trecerea prin timp, alăturea-mi. Să nu lași să te inunde gândul că aș fi scris aceste rânduri din egocentrism și mândria banală, a celui părăsit cu zile. Nimic nu se învârte in jurul meu, tu erai axul central..

©Müller Zacharias III

 

Lectica Miercuri, iunie 19, 2013

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 5:52 pm

mainile actorilor

pe cer era o gălăgie de suflete uscate

vântul îşi purta frunzele
peste un om ghemuit
soarele pândea din podul pustiu al bisericii

sub robinete spuma se aduna în pisici tot mai albe

şi la teatre mâinile actorilor povesteau
despre o tabacheră căzută
de pe un pod de piatră în apă

pe praguri
un şir de nume nelocuite

toate vocile au încordarea
unei mâini
care aprinde o lumânare

©Viorel Mureşan

 

Sprijinul lui este ca pânza unui păianjen Sâmbătă, noiembrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:58 pm

Omul fără semn de întrebare este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde arterele deasupra grădinii, îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci. Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!».

 

Pustiirea după caraghioslâcuri Sâmbătă, noiembrie 5, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:55 pm

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier. Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le, ca albia pâraielor care ies din matcă, ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada dar când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când e cald, li se usucă albia.

 

Kavod Miercuri, octombrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 3:37 pm

Pe rană mi-ai aşezat o turtă de smochine şi astfel m-ai tămăduit.

 

copiii nenăscuţi strigă dintre rame Luni, august 22, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 9:25 am

De la o vreme la alta
se înalţă şoldurile
coboară zorile

copiii nenăscuţi ştiu totul
câmpia-i fragilă dedesubtul lor

în aceeaşi seară
se vede se aude se şopteşte se ştie
se înalţă zorile
coboară şoldurile
şi ţipă copiii nenăscuţi

în tabloul cu ramă violetă
Pictorul surâde şi foloseşte
fără greş penelul
la rubrica Fapte (în ceaţă)
şi Acte (tulburi)
din viaţa cotidiană

©Petru Cârdu

 

Imn pentru statuile moarte Miercuri, august 3, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:43 pm

A murit încă o statuie în oraş
umilă cu leopardul în braţe
concavă şi posacă
după ce fiii statuilor
au fost copleşiţi de glorie
după ce fiicele lor mânioase
au trecut strada
năpădită de ierburi
în oraş se auzea numai orga
cu limbă de junglă
mireasa cu ochi verzi
temătoare şi umedă
cu leopardul în braţe
iar statuia care nu ştia că e statuie
a traversat strada
călăul
-©Petru Cârdu-