Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Cheiță dragă Joi, Mai 28, 2015

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 9:49 pm

Cheiță dragă, tu m-ai luat pentru carcasă nu pentru mecanism, și cu tristețe curg aceste vorbe, din călimara aproape uscată, din lagărul pustiu al minutarului.. Mecanism eram, original, pe-alocuri ruginit, dar ți-ai dorit puțin, să-ncerci să-l degresezi, să-l ungi, să-l faci să meargă spre bine, să-i tragi rotița pînă în capăt, ori-de-câte-ori era nevoie .. Sau cel putin, odată la 24 de ore.. M-am asemănat cu un ceas.. N-am fost automatic.. Nu pentru că aș fi un ceas ieftin.. Eram un mecanic în toata splendoarea lui apusă, ce aștepta cu ardoare, soluția ce urma să îl curețe, să funcționeze la statut maxim.. Automaticul nu are nevoie de ajutor, din altă parte, decât de puțină mișcare iar asta îi asigură independența.. Atunci când cade la pământ nimic nu îl mai poate ajuta.. Cine îl va duce pe sus când toată viața lui n-a dus pe nimeni ?! .. Copilă dragă tu erai cheița, ce-am căutat-o, ce trebuia să mi te ansamblezi în mecanism, sa mă acționezi zilnic, să funcționăm la parametrii normali, dacă nu mai mult, și mai aproape de parametrii de performanță.. Ai să înțelegi poate foarte târziu, când locul cheiței mele va fi ocupat de prea mult praf sau o altă cheiță.. Atunci, poate, vei da de un alt mecanism ruginit și obosit, fără speranța recondiționării, îl vei lua pentru emoția de a nu rămâne incompletă, când iți vei da seama că automaticele trag doar pentru ele însele.. Te-am iubit și voi iubi locul gol, ce urma ta l-a lăsat în trecerea prin timp, alăturea-mi. Să nu lași să te inunde gândul că aș fi scris aceste rânduri din egocentrism și mândria banală, a celui părăsit cu zile. Nimic nu se învârte in jurul meu, tu erai axul central..

©Müller Zacharias III

Anunțuri
 

scandalizarea perpetuă Marți, August 5, 2014

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:09 pm

Ziarele de scandal, paginile mondene, curiozităţile adunate de peste tot sunt, în general, refuzate de oamenii cu o anumită ţinută intelectuală şi cu un anumit coeficient de inteligenţă. Este normal ca atunci când gradul de educaţie creşte, interesul pentru copilul Angelinei Jolie cu Brad Pitt sa scadă, tinzând asimptotic la 0.
Cu toate acestea, poate că articolele de acest gen ar merita oarecare atenţie, fiindcă ele dezvăluie simptome ale lumii contemporane. Simptomele presupun o boală reală sau prezumtivă. Şi nu voi renunţa la aceasta sugestie. Dar se poate vorbi şi despre fapte cu valoare simbolică, evenimente reprezentative pentru o anumită tendinţă sau profeţind noi tendinţe.
Observând cum sunt scrise aceste articole, se detaşează, dincolo de stilistica specifică, o atitudine. Ziaristul (oare i se poate spune aşa?) care se ocupă de aceste subiecte le tratează ca şi cum ar avea dreptul inalienabil să-şi bage nasul în toate problemele intime ale „vedetelor”. Nu există nicio sugestie că vreun imperativ moral sau deontologic ar putea determina o urmă de respect pentru viaţa particulară. Totul trebuie descoperit, descusut, interpretat de obicei răuvoitor (fără nici un fel de limite sau scrupule) şi expus pe larg unui public avid de picanterii şi voyerist până la isterie.

©Teofil Stanciu

 

Dans cu iertarea Vineri, Octombrie 4, 2013

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:14 pm

Viaţa apare ca o colecţie de evenimente, legate între ele doar prin faptul că se întâmplă aceleiaşi persoane. Sensul vieţii nu decurge din evenimentele ca atare, ci este atribuit de o conştiiţă exterioară ce reflectă asupra celor petrecute şi le plasează într-o perspectivă cu o anumită coerenţă. Cum nevoia de sens este fundamentală, fiecare om îşi caută sensul vieţii şi îşi construieşte o perspectivă cu privire la cele trăite. În această istorie personală foarte importante se dovedesc a fi acţiunile personale voluntare, fiindcă ele nu ţin de supranaturalul imprevizibil, nici de voia sorţii, nici de destin, nici de catastrofe naturale (decât, poate, într-o paradigmă foarte îngustă a predestinării absolute), ci sunt consecinţa unor decizii şi consfinţesc responsabilităţi consecutive deciziilor.

©Teofil Stanciu

 

Lectica Miercuri, Iunie 19, 2013

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 5:52 pm

mainile actorilor

pe cer era o gălăgie de suflete uscate

vântul îşi purta frunzele
peste un om ghemuit
soarele pândea din podul pustiu al bisericii

sub robinete spuma se aduna în pisici tot mai albe

şi la teatre mâinile actorilor povesteau
despre o tabacheră căzută
de pe un pod de piatră în apă

pe praguri
un şir de nume nelocuite

toate vocile au încordarea
unei mâini
care aprinde o lumânare

©Viorel Mureşan

 

Sprijinul lui este ca pânza unui păianjen Sâmbătă, Noiembrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 4:58 pm

Omul fără semn de întrebare este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde arterele deasupra grădinii, îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci. Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!».

 

Pustiirea după caraghioslâcuri Sâmbătă, Noiembrie 5, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 12:55 pm

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier. Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le, ca albia pâraielor care ies din matcă, ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada dar când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când e cald, li se usucă albia.

 

Kavod Miercuri, Octombrie 19, 2011

Filed under: bube pe suflet — academicianuNae @ 3:37 pm

Pe rană mi-ai aşezat o turtă de smochine şi astfel m-ai tămăduit.