Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Frumusetea Miercuri, August 30, 2017

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:08 am

Albastra ta privire
E-atât d-atingatoare,
Ca si un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îsi uita ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea catare-a ta, –
Abstractie-n simtire, –
Îsi pierd a lor gândire;
In tine toti traiesc.
Racoarea cea de sine
Ce-n preajma-ti simti ca vine,
Ast vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.
(Autorul este Cezar Bolliac)

Anunțuri
 

ţâşnesc Înţepături Marți, Martie 26, 2013

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:12 pm

cfr

Citesc mersul trenurilor ca pe o carte
bătută în piatră.

Penele atârnau de piele,
ca şi acum, în culoarea lor zdrenţuită,
atingând soarele.

Înţeapă. Aici, sub naştere, sub
leagănul lui sau al ei, în cutele morţilor
şi ale cordonului.

Înţeapă şi va ţâşni viaţa
cu vârful înainte, ca un picior tremurând.

Înţeapă. Destinul, poate, va face să ţâşnesc şi eu
citind mersul trenurilor
în piatră, atingând soarele.

©Tiberiu Neacşu

 

până la tălpi Marți, Decembrie 4, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:48 am

descult pantofi este acolo unul care posteşte ascuns între puii de găină şi boabele de mei. e unul care se dă cu capul de pământ şi de toate gardurile. unul care doarme lângă aşternut. care creşte în jos ca un baston şi a ajuns la glezne, şi mai are puţin şi ajunge la tălpi. la care latră câini trişti, goniţi pe străzi. e acolo în zăpadă până la genunchi şi în pământ până la gât.

© Paul Aretzu

 

 

zgomote mărunte Duminică, Octombrie 14, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 5:55 pm


geamuri plesnite
şi sfărâmate pe trotuar
crengi smulse din umeri
frunze verzi care n-au habar
că foarte curând vor muri

©George Geacăr

 

frunzele îşi lipiseră ultimele perechi Miercuri, Septembrie 12, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 6:46 pm


Frunzelor le crescuseră urechi pe care şi le lipeau
de pământ. Hainele respirau într-un fel care ne
ajuta să ne recunoşteam. Luasem acest obicei de la
anticariat. Ne dădeam de trei ori peste cap şi ne
răsuceam în respiraţiile celuilalt. De fiecare dată
ne prefăceam uimiţi de rezultate. Frunzele se
ascundeau atunci de noi şi tăceau. Uneori era
destul de greu să le faci să te audă din nou.
Sub arini, printre bărcile crescute în dezordine,
frunzele îşi lipiseră ultimele perechi. Dar tu aveai
un cristal care era tot timpul cald şi care cunoştea
copacii. Treceam pe lângă arini fără să ştim care
sunt şi fără să dorim să îi descoperim. Culegeam
săptămâni cu pielea. Tu îţi dezlipeai încet culorile
de pe haine, le desfăceai în ceasuri apoi le exprimai
în limbi cunoscute doar de şerpii din aer. Ne plăcea
să ne întâlnim între respiraţii. Am început.

©Petrişor Militaru

 

Piemont tămâiat Joi, Ianuarie 5, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 7:16 pm


Până când vor zbura umbrele, voi merge la muntele de smirnă !

 

Il est de forts parfums où naît le Beau de l’Air Joi, Septembrie 22, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 12:07 pm

Parfumerie-nvaluita-n aburi. Pe sipuri, un praf umed, aproape secular, ca o funingine de pene arse. Parfum de pene arse ce par fumul unei serafice combustii reci. Serafii, ce se mistuie-n de sine, secreta o funingine secreta. Parfumeria ninge (sau, poate, ploua fin, ca pulverizatoarele) cenusa. Un scrum ce,-n usa, se depune ca ninsoarea, pe care scriem cu penelul.
Parfumeria s-a umplut de îngeri. Îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugaciuni în ger. Îngerii au aripi pectinate, nestasnice ca niste branhii care transforma aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre!
„Frumosul Aerului” e parfumul, – un elf ostatic într-o sticla, o înclestare în clestar, un duh pecetluit în sip.
Cumpara-ti, repede, un sip: Loare si Sene sunt, într-însul, distilate; culoare si desene s-au dizolvat într-însul, cu luare-aminte si-n secret, ca prin culoarele secrete ale tulpinelor de roza, de tuberoza, de rozeta, de laur roz, de rozmarin, îngalbenit la moartea tatei…
Culoarea minte, sunetul înseala, – parfumurile nu, desi par fumuri.
Parfumeaza-te, ca sa uiti, în ploaia cenusie, penelurile stoarse de culoare, peneturile arse între timp.
©Şerban Foarţă