Academia Nae

Orice umbra poate fi transfigurata

Frumusetea Miercuri, august 30, 2017

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:08 am

Albastra ta privire
E-atât d-atingatoare,
Ca si un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îsi uita ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea catare-a ta, –
Abstractie-n simtire, –
Îsi pierd a lor gândire;
In tine toti traiesc.
Racoarea cea de sine
Ce-n preajma-ti simti ca vine,
Ast vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.
(Autorul este Cezar Bolliac)

 

ţâşnesc Înţepături Marți, martie 26, 2013

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:12 pm

cfr

Citesc mersul trenurilor ca pe o carte
bătută în piatră.

Penele atârnau de piele,
ca şi acum, în culoarea lor zdrenţuită,
atingând soarele.

Înţeapă. Aici, sub naştere, sub
leagănul lui sau al ei, în cutele morţilor
şi ale cordonului.

Înţeapă şi va ţâşni viaţa
cu vârful înainte, ca un picior tremurând.

Înţeapă. Destinul, poate, va face să ţâşnesc şi eu
citind mersul trenurilor
în piatră, atingând soarele.

©Tiberiu Neacşu

 

până la tălpi Marți, decembrie 4, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:48 am

descult pantofi este acolo unul care posteşte ascuns între puii de găină şi boabele de mei. e unul care se dă cu capul de pământ şi de toate gardurile. unul care doarme lângă aşternut. care creşte în jos ca un baston şi a ajuns la glezne, şi mai are puţin şi ajunge la tălpi. la care latră câini trişti, goniţi pe străzi. e acolo în zăpadă până la genunchi şi în pământ până la gât.

© Paul Aretzu

 

 

zgomote mărunte Duminică, octombrie 14, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 5:55 pm


geamuri plesnite
şi sfărâmate pe trotuar
crengi smulse din umeri
frunze verzi care n-au habar
că foarte curând vor muri

©George Geacăr

 

frunzele îşi lipiseră ultimele perechi Miercuri, septembrie 12, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 6:46 pm


Frunzelor le crescuseră urechi pe care şi le lipeau
de pământ. Hainele respirau într-un fel care ne
ajuta să ne recunoşteam. Luasem acest obicei de la
anticariat. Ne dădeam de trei ori peste cap şi ne
răsuceam în respiraţiile celuilalt. De fiecare dată
ne prefăceam uimiţi de rezultate. Frunzele se
ascundeau atunci de noi şi tăceau. Uneori era
destul de greu să le faci să te audă din nou.
Sub arini, printre bărcile crescute în dezordine,
frunzele îşi lipiseră ultimele perechi. Dar tu aveai
un cristal care era tot timpul cald şi care cunoştea
copacii. Treceam pe lângă arini fără să ştim care
sunt şi fără să dorim să îi descoperim. Culegeam
săptămâni cu pielea. Tu îţi dezlipeai încet culorile
de pe haine, le desfăceai în ceasuri apoi le exprimai
în limbi cunoscute doar de şerpii din aer. Ne plăcea
să ne întâlnim între respiraţii. Am început.

©Petrişor Militaru

 

Piemont tămâiat Joi, ianuarie 5, 2012

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 7:16 pm


Până când vor zbura umbrele, voi merge la muntele de smirnă !

 

Il est de forts parfums où naît le Beau de l’Air Joi, septembrie 22, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 12:07 pm

Parfumerie-nvaluita-n aburi. Pe sipuri, un praf umed, aproape secular, ca o funingine de pene arse. Parfum de pene arse ce par fumul unei serafice combustii reci. Serafii, ce se mistuie-n de sine, secreta o funingine secreta. Parfumeria ninge (sau, poate, ploua fin, ca pulverizatoarele) cenusa. Un scrum ce,-n usa, se depune ca ninsoarea, pe care scriem cu penelul.
Parfumeria s-a umplut de îngeri. Îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugaciuni în ger. Îngerii au aripi pectinate, nestasnice ca niste branhii care transforma aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre!
„Frumosul Aerului” e parfumul, – un elf ostatic într-o sticla, o înclestare în clestar, un duh pecetluit în sip.
Cumpara-ti, repede, un sip: Loare si Sene sunt, într-însul, distilate; culoare si desene s-au dizolvat într-însul, cu luare-aminte si-n secret, ca prin culoarele secrete ale tulpinelor de roza, de tuberoza, de rozeta, de laur roz, de rozmarin, îngalbenit la moartea tatei…
Culoarea minte, sunetul înseala, – parfumurile nu, desi par fumuri.
Parfumeaza-te, ca sa uiti, în ploaia cenusie, penelurile stoarse de culoare, peneturile arse între timp.
©Şerban Foarţă

 

când am strigat elefantul pe nume elefantule mi-a plăcut Marți, septembrie 6, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 12:59 pm

 adam era mare poet cel mai mare fiecare cocostârc zboară cu poezia lui între aripi cărând toamne de colo colo cât e albastrul unde ai rămas când ne-am dat peste cap şi ne-am transformat în primejdii de atunci poezia mai zbate muribundă ciotul aripii şi mai mănâncă pe câte unul ©Ionatan Pirosca

 

nopţile ca pisicile se furişează prin gangurile îngropate Marți, august 23, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 12:47 pm

Au mai venit în oraşul acesta făpturi, au lăsat, în camerele din care noi tocmai plecăm, gesturi, cuvinte (obiecte de aer încremenit) pe care să le găsim când ne întoarcem şi au trecut pe străzile acestea printre faţade tăcute sau au stat un timp în pragul uşii de sticlă din colţul cutiei cu multe lumini (unele înăbuşite) privind, poate chiar cu surâs, cum umbrele (pe care ştim şi noi să le aşezăm peste vorbele noastre) se certau, dându-şi uneia alteia peste mâini. şi pe urmă, făpturile acestea au urcat în altfel de cutii (neinluminate, acelea, şi s-au dus) şi noi am rămas şi tot astfel vorbim despre felul în care ar veni în oraşul cu cuburi stângi şi intrate şi asta nici nu înseamnă că se vor aşeza altfel aşezările noastre lăuntrice, dacă şi-ar trece lumina o altă făptură, cu adevărat trecând printre ele (nu agăţându-ne de un braţ străin că să alunecăm prin străzile înclinate, şi colţuroase în treptele vechi, am da mai mult adevăr câte unui ceas, câte unei seri) ar fi ca şi cum, deopotrivă, iar ne-am răsfrânge în vitrinele unor prăvălii întunecoase, dacă am trece pe acolo cu o faţă cu vocea înceată şi moale, care să caute dantele vechi, povestindu-ne cu vorbe moi, altfel accentuate, despre mătăsuri.

©Mircea Ivănescu

 

Frumosul va elibera lumea Luni, iunie 27, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 9:34 am

Frumosul subiectiv este în ochii noştri şi ne aparţine.

El va fi întotdeauna mult prea personal

şi foarte vulnerabil. Dar Frumuseţea adevărată poate fi privită de orice ochi, dar nu va fi suportată

decât de aceia în adâncimea cărora S-a oglindit…

E Frumuseţea Însăşi,

care se poate plia pe orice privire, indiferent de privitor, “făcându-Se tuturor totul”…

© Ionatan Pirosca

 

Les pierres parlent Luni, iunie 20, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 7:41 am


Iarăşi este
cea dintîi dimineaţă, pietrele
cuvîntează,
sînt certitudini
pe jos, păşiţi, nu mai căutaţi
– şi să vă îndrume un iz de niciunde.

©Claude Esteban

 

Peisaj Nocturn Marți, iunie 7, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:09 pm

Mîna uitată în ochii Poetului

pictează un peisaj de grîu şi maci.

Crini negri ca nişte candele-aprinse

fumegă în mijlocul lanului: Taci,

taci, suflete, taci!

… Un înger cu ochelari fumurii

îşi va opri limuzina în grîu.

Manechinele vor părăsi Oraşul

şi vor veni să se scalde seara în Rîu.

Umerii lor dezgoliţi, picioarele lor albastre

vor alerga peste pajişti întinse şi munţi…

Peştii vor pluti pe străzi,

se vor zbate în uşi..

… O candelă de aur se ridică deasupra Oraşului.

Stau culcat în mijlocul lanului de grîu,

cu o carte deschisă pe piept.

Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt.

Îmi privesc tăcut mîinile

şi mă întreb: Am fost, mai sînt?

©Nichita Danilov

 

seminţe cu aripioare Sâmbătă, iunie 4, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 9:29 pm

Ploaie molâie

un gard de nuiele şubrezit

prin care intra în ograda tot mai multe crengi sălbatice.

Frasinul de un verde întunecat  îţi clatină vârful,

ulmului îi mai creşte un inel sub scoartă,

pentru fiecare frunză timpul pregateşe o clipă

îngrozitoare

a desprinderii de copac.

Ploaia umple niste încălţari rupte

aruncate pe şopron,

cine ştie pe unde umblă picioarele care le-au purtat,

poate au ajuns pe tarâmul fără nori supăraţi, fără neguri şi

noroaie,

seminţe cu aripioare se învârt peste curţi,

ele aduc arţarii în sat.

© Irina Nechit

 

cogitou Luni, mai 16, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:02 pm

Doar aripile heruvimilor

ştiu să spună muzică ta

χερουβίμ care nu pot să fie

îmbrăţişaţi cu vorbele noastre.

 

timpul mă priveşte mut Joi, mai 12, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 9:25 am

colind parcursuri frenetice
şi timpul vine să-mi fure paşii

aud printre lucruri dilematice
cuprinşi de vervă paşii
cum saltă şi se pierd
şi înving
călcând pământul cu cerul

 

radiaţiile spectrului invizibil Joi, aprilie 21, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 10:01 pm

se iveşte lumina
şi tu dormi.

lumina purifică privirile
aşternute pe bătrânele betoane
şi tu dormi !

lumina pluteşte în slavă
şi ucide obscuritatea.

lumina crucifică sarxul
în cuie îngheţate.

şi tu ?
tu dormi.

©Maria Teresa M.D.

 

twilight(fără bela cu bebe) Sâmbătă, aprilie 16, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 8:00 am

Uni ar prefera să trăiască în ritmul fenomenelor naturii, adică tot atât de lent ca asfinţitul, înserarea, care se întâmplă şi nu se întâmplă, se petrec.

© Alexandru Dragomir

 

figura îşi desenează conturul Luni, aprilie 4, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 5:19 pm

mansuetă este tăcerea
pe buzele tale între-deschise

numai revelaţiile pot de-acuma
să-ţi reînvie ochii
şi mâinile să ţi le deschidă

© Maria Teresa M.D.

 

átalakítás Luni, martie 14, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 12:30 pm

Papiotele au scos din uz mosoarele.

© Alexandru Dragomir

 

Anosteala cantă in casele goale Luni, ianuarie 17, 2011

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 9:59 pm

Plictiseala e în catifeaua roşie

în tăcerea prăfoasă

a potecuţelor de prin desişuri

în orele caniculare

şi umblă descălţată,

în nisipul îngheţat al nopţii,

în verdele noroi

al bălţilor de vară,

al petalelor ofilite

de magnolii culese,

în lipstickul de fată.

Pe după uşa-nchisă

ne cântă înăuntru

odată cu sminteala,

de zambile ca nişte guri vopsite.

©Teresa Maria Moriglioni Drăgan

 

zumzăie galbenul îngheţat Luni, decembrie 6, 2010

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 1:23 am

vă voi folosi aşa, cuvintelor

cu înţelesurile

amintirii celei dintâi,

ca pe primul semn cu degetul

pe nisipul udat

cu lacrimi de sfinţi.

 

microtonalităţile lucioase si lipite de corp Luni, noiembrie 1, 2010

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 10:50 pm

din verdele apos al faianţei

din lavoarele mute

din mirosul jilav

de scăldători umblate

clipesc efemere treceri

aici Ravel cântă

cu gura larg deschisă

şi ultimele vestigii

de carne ce-am fost,

îmi sfâşie fiinţa

că unul dintre ei, unul dintre atâţia

dar cu ochii de după.

 

ciorapii cu nuanţe mentolate Miercuri, septembrie 8, 2010

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:50 am

Noe

ai deschis fereastra spre dimineaţă,

bâtlan cu aripi armonioase.

alb porumbel îţi este beatitudinea

ce ţine în cioc o floare care nu ofileşte

şi zboară-n azur

mergând după tainice ţărmuri.

 

Acum când timpul a pierit Luni, iunie 11, 2007

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 10:47 pm

ingeras.jpg

Poemul este creat de Ruben Laţcău, amic al Academiei Nae

Acum când timpul a pierit
Acum când noaptea a venit,
Când, zburând din nou aripi,
Văd visele, visele veşnice,
Cum curg uşor peste lume
Împrăştiind nisipul ca pe dune,
Fir cu fir, făcând un munte,
Îngropându-mă pe mine în el
Nimic, nu simt defel,
Decât sângele visurilor moarte,
Ucise de a lumii soarte,
Simt doar mirosul merilor,
Din grădina îngerilor,
Simt doar lacrimile sfinte,
Curse din aceste morminte
Unde dorm odihnite,
Ale mele visuri iubite,
Simt doar parfumul teilor,
Din poveştile zmeilor,
Simt vântul ce plânge,
Cu zgomot în munte se frânge.
În visele mele văd munţii,
Văd câmpia vastă a minţii,
În mintea mea, văd drumul,
O, Doamne, văd tronul,
Aud susurul blând al verii,
Libertatea lipsei poverii…

Şi mă trezesc în iarba verde,
Mă uit la cer, sunt nori,
Fluturi în grădina de meri,
Bătând din aripi colorate,
Peste florile ornate,
Şi visurile mele, stau liniştite,
Ele nu ştiu că vor rămâne aici,
Ele nu cred că voi uita pe veci,
În grădina aceasta însorită,
Ele nu cred că voi uita de soartă.

Dar se duce, ca timpul vara,
Şi mă trezesc singur într-o gară,
Fără de vise, singur pe-o bancă,
Şi văd trecând trenuri grele,
Le văd urlând, mă uit prin ele,
Şi văd fricile, ascunse în colţ,
Le văd venind înspre mine,
Cu parfum de moarte în vine,
Rânjind mişelnic se năpustesc,
Şi-n acel moment doresc,
Să fiu în grădina cu fluturi,
Şi-nchid ochii, ca să văd merii,
Şi simt cum mă-nconjoară,
Acel parfum, acel miros de vară.

Şi deschid din nou ochii,
Şi nu mai sunt în gara morţii,
Am ieşit din lumea fricii,
Acum mi-e frig în tărâmul verii,
A venit iarna cu al ei ger,
Mă uit din nou la cer,
Nu mai e albastru, cu nori,
E greu, de plumb, fără cocori.
E tristă grădina acum,
În mijloc este un drum,
E drumul iernii, drumul rece
E drumul viselor mele,
Drumul pe care voi merge,
Voi merge în căutarea verii,
Undeva voi găsi merii,
Voi găsi visele stând în iarbă,
Se vor uita la a mea barbă,
Şi vor veni la mine,
Atunci in mijlocul ierbii,
Voi vedea iarăşi fluturii,
Şi voi visa, Doamne, din nou

Voi fi bătrân…