cartile tale Vineri, mai 18, 2018

Unde nu este comparație ești tu:
o poză între teniși,
un oraș cu extravaganțe ne îndeamnă
la răbdare și negoț;
spre dragostea fără continent
în cava cu peștii mătăsoși –
indică o comunitate armonioasă.
[…]
Manageriem cărțile și gândurile sunt stratul de praf
pe masa de biliard.
Entuziasm și decădere.
Oameni percutând;
frații lor sculptează în varză sau hohotesc
dintr-o gaură cu confetti.
Ești tu – susținătorul lopățelelor, brazilor încărcați de umbră;
terorizezi singurătățile și
eu te ocrotesc […]
Copyright ©Cosmina Moroșan

Publicitate

Timpul Vineri, ianuarie 6, 2017

Timpul s–a împuținat
odată cu monezile de argint
ale bunicii. una câte una,
păpușile au îmbătrânit, oasele li s–au supt
până ce
din camera înaltă a copilăriei
nu a mai rămas
decât o răsuflare prelungă. E liniște.
Eu nu respir, nu mișc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picătură pe sfoara
de întins rufe.
Copyright: Alice Popescu

far Duminică, martie 8, 2015

Ehei, Cum de nu răsar

Pe partea-ntunecată-a feţii mele

O turmă întreagă de ciute

Cu stele în frunte,

O dâră firavă de far

Cu dor de corăbii

Prin beznele nopţii pierdute?!

De ce nu-i nimeni şi mă ia de glezne

Să-mi frângă mersul

Printr-o sărutare?!

De ce, tu, voce, nu mă chemi şi nu mă-ndrumi

Spre marginile unei alte lumi,

Spre adâncimi cu verdele deschis în visul ţărmurilor scufundate-n soare?! şi, totuşi, eu rămân de ne-nţeles

Când inima din partea ta-mi dă ghes.

©Cătălin Lata

Avva Luni, ianuarie 27, 2014

mă apucase de ceafă şi mă ducea prin şantierul halucinant, aşa cum îşi cară pisica puii, sărind cu sprinteneală peste căpriori, lipăind peste ţigle şi intrând prin lucarnă în podul cu porumbei.
în somn, mă duce, ca un leu neputinciosul său pui, în peştera monahului din pustie punându-mi sub cap o icoană de lemn în timp ce avva pescuieşte în lume oameni solzoşi. ca o seceră plină de rouă, Domnul meu mă duce dis-de-dimineaţă iarbă la miel.

© Paul Aretzu

pasărea pamântie Marți, octombrie 15, 2013

eu lucrez în ascuns la o pasăre. la o pasăre târâtoare. subpamânteană. o pasăre fără aripi şi fără picioare. care nu cântă. care nu zboară. care nu ştie ca mai sus de pământ mai este o lume. ca există afară.

o pasăre pamântie, cu creasta albastră. ea este pasărea aceea, maiastră. la care lucrez în ascuns. ea visează cum cântă şi visează cum zboară. şi din visele ei se face, uneori, primavară. în lumea despre care nu ştie nimic. în lumea de-afară. cu fluturi, cu flori şi cu triluri. cu dragoste, cu despartiri, cu bibiluri. despre care pasărea mea pamântie visează cum cântă, viseaza să ştie. visează cum zboară.

dar din pamânt doar pamântul se vede afară.

©Lucian Vasilescu

Flori de cais Joi, iulie 18, 2013

Lois
Tu ai inima plină de flori de cais
Şi eu văd
Şi eu simt
Că la tine-n tăceri
Se ascund fluturi albi
Ce-ntr-o zi vor zbura
Scuturând peste noi
Primăveri

Lois
Tu ai faţă de înger
Tu ai nume de vis
Şi de jur împrejur curcubeu
Şi din cer te-a născut
Pentru dragostea Lui
Ca pe-un Soare mai mic
Dumnezeu.

Lois
Mugur fraged pe ramuri plesnit
Şi iubit
Ca o făgăduinţă
– Pentru care şi-acum mă mai zbat
Să străbat
Prin icoanele mele
Către inima Tatălui drag –
Eşti o ploaie târzie de stele,
Un surâs răsărit chiar pe prag.

©Cătălin Lata

Mâinile îngerului meu Luni, februarie 18, 2013

Într-o seară tulbure
mi-am recunoscut îngerul – avea
culoarea ochilor mei, iar aripile
străvezii, de libelulă, cu nervuri
complicate precum o hartă veche
dădeau impresia de mare sfârşeală.
De demult se tot ţinea după mine,
poate mă scria ca pe un jurnal
fără să simt nimic, ca un somn,
sau îl purtam mereu în ureche,
ca tinitus aproape imperceptibil.
Oare câte leghe făcuse încoace,
cât plutise umbra lui alungită
peste păduri şi ruine, peste toate
lucrurile care nu mai au pereche,
să ne vedem, să tăcem împreună?
Nu îl voi mai întreba niciodată,
îmi ajunge să-i bănuiesc mirarea,
să ştiu că ne hrănim din aceleaşi
nuanţe de cer, că ni se dă o formă
complicat de simplă, matricea
pe care nu putem să o spargem…

©Dan Dănilă

apatia încordată şi totuşi inconsistentă Sâmbătă, februarie 2, 2013

aşa cum fluturele din insectar nu este cu adevărat fluture
nici noi ţintuiţi în vieţile noastre nu suntem vii
până când nu rupem pânza din jurul nostru

până când oboseala nostră nu se racordează la marea schemă

©Eugen Suman

Epifania înserării Miercuri, noiembrie 28, 2012

sub
ram
povara florilor
surâsul
sau
fântâna
– adevărata sa
sculptură –
Calea
altfel citit-acum apropierea
morţii şi, rescrisă, se va-ntâmpla din nou?
pe cer, gândeam
ca mâna
peste strune
luna!

  tot ce atingi e din cuvinte

  ©Daniel Turcea

ceaţă Joi, octombrie 25, 2012

Ani pictaţi în vise
culori revoltate
iubiri avortate
farmece ucise
fantastice spânzurări
calduri de gheaţă
minuni în ceaţă
tainice suflări
lustruind minţile mari
filozofică moarte
amicei mele soarte
culcată cu avari.

©Teodor Popa

Eşti înmiresmată,înviat-o Luni, aprilie 16, 2012

Porumbiţo, ţi-e cuibul garnisit cu miroznă celestă…

Luminescență perimată Sâmbătă, martie 10, 2012

 Mâinile îți sunt incadescente.

Tratat despre impecabilitate Vineri, decembrie 30, 2011

Luaţi un mănunchi de isop, înmuiaţi-l în sângele dintr-un vas şi ungeţi cu el pragul de sus şi părţile laterale ale tocului uşii casei voastre.

sfaşiatul veşmînt pestriţ Luni, octombrie 17, 2011

În lumină,
aripi,
voci mansuete
trepte de arşiţă cuprinse
ne duc tot înainte carnea
iar noi, fără de oase dintr-o dată
ne mistuim mai departe
Curînd doar
ţesătura norilor dintîi desprinşi de cer
pluteşte încă în depărtarea aceasta
într-atît de vie
În care sînge s-a cufundat acest veşmînt ?
Sîntem trei la număr, spuse el surîzînd,
în tăcerea
deja lăsată peste şezămînt.

©Jean Pierre Lemaire

şi noi am călcat peste ape Joi, septembrie 8, 2011

E timpul să stingem lumina, e vremea să oprim zgomotul apelor
cu paşi mărunţi vine învăţătorul nostru de pretutindeni.
El e zămislit din lut, ridicat de nicăieri din cărămidă.
El e ars de soare, el presărat din rumeguş peste dobitoace.
El e învăţătorul nostru cu şiraguri de cuţite la brâu:
el este chiar el şi o bună parte din noi.

Pe dealuri felinarele vestesc în adâncuri, fântânile amintesc despre adânca lui înţelegere.
Iată-l cum ne loveşte cu blândeţe spinarea
cu aceeaşi nuia cu care căutase apă, pâine sau vin
până când din spinarea noastră ţâşnesc, într-o lumină de sânge,
adevărurile:
apa, pâinea şi vinul, inima şi zvârcolirile ei…
şi noi am călcat peste ape,
întotdeauna pe urmele lui.
©Traian T. Coşovei

un oraş cu genunchii vindecaţi Miercuri, august 31, 2011

Lumina secretă din privirea ta în dimineţi
încearcănate de cafea
soarele strănuta ca o pisică salvată din trompetă
pierdută de îngerul chefliu
în mijlocul maidanului unde circul fumegă vesel
în aplauzele pinguinilor dresaţi. Se mai văd
lăbuţe în aer,
doi delfini pe trotuar printre pietoni eleganţi,
sufletul însîngerat într-o baltoacă
şi asfintitul cum roşeşte ca o fată care şi-a uitat
degetul mic în buzunarul primului iubit.
Printre grămăjoare de cenuşă frumos aliniate
un băiat fără piele
scrie pe cer o rugăciune auzită
în gura de canal a lumii,
de pe copertă noii evanghelii un bancher os tenit
scoate cu lopăţica din seif
nisip pentru copiii care trebuie ajutaţi să cadă
din poveşti în crudă realitate cît mai lin.
Lumina secretă din privirea ta -un oraş cu genunchii juliţi

©Nicoale Coande

parcela înaripării Vineri, iunie 24, 2011

 

Spiritul zburdă din  sapienţă  în  sapienţă, precum pasărea din creagă-n creangă.
Dar tot apt pentru moţiune, cu aripa gata să fluture, această mai adîncă şi ultimă propoziţie.

 

Viziune Marți, iunie 14, 2011

Cuvântul acesta —
peşte eucharistic
dansând
în cenuşa acvariului.

©Cristian Badilita

poem cu cântec aerisit Vineri, aprilie 29, 2011

   O buclă de primăvară
Atemporală
Odată cu aerul tău
Larg şi compus

să respir am mai vrut?

O închidere de ferestre surplus
Odată cu naşterea
Unui tunel
De emoţii prelungi

Ce zi se întâmplă să fie azi?

Noaptea acoperă
Doar cărăruile de afară
Înăuntrul nostru
E mai dimineaţă
Ca roua

Iar mâine e prezentul trecut.

Un vas plin cu cântec
Neînceput
Odată cu desprinderea
De minut

©Camix 

scrombăituri luminate Marți, aprilie 19, 2011

 Alegerea temei în artă plastică e mai mult decât o problemă de zeitgeist : eternii San Sebastian cu săgeţile lor şi perechea de ghete scâlciate a lui Van Gogh…

©Alexandru Dragomir

Festival Georg Philipp Telemann Vineri, martie 18, 2011

Duminica, 20 martie, ora 18:00 la Biserica  romano-catolică Baratok, va avea loc incheierea festivalului de muzica clasica Telemann.

litere dezvelite şi sensuri împufate Vineri, martie 4, 2011

Timotei Ghiurău

vei consola jucării epatante,

culcate pe vectori stinşi

sudate de imponderabilităţi pedante

decantate de percepţia culturală amorfă

dezamorsate de plânsete aglutinate

intre mimetic si fantasmatic Joi, februarie 24, 2011

Expozitia de desen a graficianului Ioachim Nica, 24 februarie -24 martie , la Palatul Baroc (B-dul Dacia nr. 1-3), în salile Sectiei de Arta.

Imaginea pentru Ioachim Nica este un loc privilegiat al confesiunii şi al evocării, în care deconspirarea latentă a sensului se epuizează cu discreţie doar în oglinda propriei biografii.

carii de anotimp Duminică, februarie 13, 2011

când tragi perdeaua
îţi moare în suflet un pic vederea
sau doar plângi
ecourile bat în pereţii de cristal ai încăperii
unei singurătăţi calcinate
magma lor adulmecă teii bătrâni

a rămas din clipire pe floare un val
tu îl sfâşii cu mâna-nvelită-n tăciuni
a venit primăvara
dar nu înseamnă că dacă ma priveşti în ochi
faci anotimp cu durerea aia imensă
tot aşa când seara cuprinde adormiri
la volanul uitării şi lumea e un accident
nu înseamnă că nu e nevoie de tine

©Ionatan Piroşca

absurdul e zona neîntrebării Sâmbătă, decembrie 25, 2010

Ceea ce este lipsit de sens este non-interogabil.

(Das Sinnlose ist das Unfragbare)

Întrebarea presupune sensul.

nutrindu-mă cu stele Luni, decembrie 13, 2010

 

Mi s-a uscat inima-n piept,

pe buze cântecul îmi e uscat

şi mângâierile din mâini s-au veştejit

de folosinţă vorbele mi s-au tocit

şi gesturile, în dragoste.

Istoria s-a privatizat Miercuri, octombrie 20, 2010

Primul lucru pe care îl avem în comun e tocmai ceea ce ne deosebeşte.

 

vocale in carouri Marți, septembrie 7, 2010

Vio Dejeu,

să aduni mănunchiuri de cuvinte

cuvinte care să muşte cerul

să întredeschizi aripile

aripi nelimitate de verbe

Căderile în lume Joi, iunie 17, 2010

a)vorbăria prespune bla-bla-uri, unde cuvintele nu numesc ceva-ul, unde cuvintele nu schimbă nimic, unde cuvintele nu au aderentă.

b)curiozitatea presupune voyeurism, plăcerea de a vedea pentru plăcerea de a vedea.

c)ambiguitatea presupune că nimic nu-i clar, cand nu mai stim cei mai stim.

Alexandru Dragomir 

petale din aripi Luni, aprilie 12, 2010

Cristina Minculescu,

Stoluri de porumbei paracletosieni sa zboare peste tine si petale albe sa ninga peste interioru-ti inaripat.

Podeaua decorată cu jovialităţi Vineri, aprilie 9, 2010

Alinei Fărcaş

zguduiri aliniate în gânduri pictate cu lichide incolore secretate de glandele lacrimale

aşteptări descalţate pe podeaua beatitudinilor logosiene pururelnice

Eşti o însufleţire nouă Sâmbătă, martie 20, 2010

Anca Fodor

în lumea

mirăzeniilor

încurajând

vei fi încurajată

râsete patente

să-ţi închelbăreze

chipurile