Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Timpul Vineri, Ianuarie 6, 2017

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 1:27 pm

eikbsc3sdti-sonja-langford

Timpul s–a împuținat
odată cu monezile de argint
ale bunicii. una câte una,
păpușile au îmbătrânit, oasele li s–au supt
până ce
din camera înaltă a copilăriei
nu a mai rămas
decât o răsuflare prelungă. E liniște.
Eu nu respir, nu mișc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picătură pe sfoara
de întins rufe.
Copyright: Alice Popescu

Anunțuri
 

far Duminică, Martie 8, 2015

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 9:59 am

Ehei, Cum de nu răsar

Pe partea-ntunecată-a feţii mele

O turmă întreagă de ciute

Cu stele în frunte,

O dâră firavă de far

Cu dor de corăbii

Prin beznele nopţii pierdute?!

De ce nu-i nimeni şi mă ia de glezne

Să-mi frângă mersul

Printr-o sărutare?!

De ce, tu, voce, nu mă chemi şi nu mă-ndrumi

Spre marginile unei alte lumi,

Spre adâncimi cu verdele deschis în visul ţărmurilor scufundate-n soare?! şi, totuşi, eu rămân de ne-nţeles

Când inima din partea ta-mi dă ghes.

©Cătălin Lata

 

Avva Luni, Ianuarie 27, 2014

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 11:50 am

mă apucase de ceafă şi mă ducea prin şantierul halucinant, aşa cum îşi cară pisica puii, sărind cu sprinteneală peste căpriori, lipăind peste ţigle şi intrând prin lucarnă în podul cu porumbei.
în somn, mă duce, ca un leu neputinciosul său pui, în peştera monahului din pustie punându-mi sub cap o icoană de lemn în timp ce avva pescuieşte în lume oameni solzoşi. ca o seceră plină de rouă, Domnul meu mă duce dis-de-dimineaţă iarbă la miel.

© Paul Aretzu

 

pasărea pamântie Marți, Octombrie 15, 2013

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 7:35 pm

eu lucrez în ascuns la o pasăre. la o pasăre târâtoare. subpamânteană. o pasăre fără aripi şi fără picioare. care nu cântă. care nu zboară. care nu ştie ca mai sus de pământ mai este o lume. ca există afară.

o pasăre pamântie, cu creasta albastră. ea este pasărea aceea, maiastră. la care lucrez în ascuns. ea visează cum cântă şi visează cum zboară. şi din visele ei se face, uneori, primavară. în lumea despre care nu ştie nimic. în lumea de-afară. cu fluturi, cu flori şi cu triluri. cu dragoste, cu despartiri, cu bibiluri. despre care pasărea mea pamântie visează cum cântă, viseaza să ştie. visează cum zboară.

dar din pamânt doar pamântul se vede afară.

©Lucian Vasilescu

 

Flori de cais Joi, Iulie 18, 2013

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 8:45 pm

Image

Lois
Tu ai inima plină de flori de cais
Şi eu văd
Şi eu simt
Că la tine-n tăceri
Se ascund fluturi albi
Ce-ntr-o zi vor zbura
Scuturând peste noi
Primăveri

Lois
Tu ai faţă de înger
Tu ai nume de vis
Şi de jur împrejur curcubeu
Şi din cer te-a născut
Pentru dragostea Lui
Ca pe-un Soare mai mic
Dumnezeu.

Lois
Mugur fraged pe ramuri plesnit
Şi iubit
Ca o făgăduinţă
– Pentru care şi-acum mă mai zbat
Să străbat
Prin icoanele mele
Către inima Tatălui drag –
Eşti o ploaie târzie de stele,
Un surâs răsărit chiar pe prag.

©Cătălin Lata

 

Mâinile îngerului meu Luni, Februarie 18, 2013

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 1:21 pm

harta

Într-o seară tulbure
mi-am recunoscut îngerul – avea
culoarea ochilor mei, iar aripile
străvezii, de libelulă, cu nervuri
complicate precum o hartă veche
dădeau impresia de mare sfârşeală.
De demult se tot ţinea după mine,
poate mă scria ca pe un jurnal
fără să simt nimic, ca un somn,
sau îl purtam mereu în ureche,
ca tinitus aproape imperceptibil.
Oare câte leghe făcuse încoace,
cât plutise umbra lui alungită
peste păduri şi ruine, peste toate
lucrurile care nu mai au pereche,
să ne vedem, să tăcem împreună?
Nu îl voi mai întreba niciodată,
îmi ajunge să-i bănuiesc mirarea,
să ştiu că ne hrănim din aceleaşi
nuanţe de cer, că ni se dă o formă
complicat de simplă, matricea
pe care nu putem să o spargem…

©Dan Dănilă

 

apatia încordată şi totuşi inconsistentă Sâmbătă, Februarie 2, 2013

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 5:05 pm

tumblr_mgtts13ybG1r3n80po1_500_large

aşa cum fluturele din insectar nu este cu adevărat fluture
nici noi ţintuiţi în vieţile noastre nu suntem vii
până când nu rupem pânza din jurul nostru

până când oboseala nostră nu se racordează la marea schemă

©Eugen Suman