Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

Timpul Vineri, Ianuarie 6, 2017

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 1:27 pm

eikbsc3sdti-sonja-langford

Timpul s–a împuținat
odată cu monezile de argint
ale bunicii. una câte una,
păpușile au îmbătrânit, oasele li s–au supt
până ce
din camera înaltă a copilăriei
nu a mai rămas
decât o răsuflare prelungă. E liniște.
Eu nu respir, nu mișc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picătură pe sfoara
de întins rufe.
Copyright: Alice Popescu

Anunțuri
 

zborul poetului Duminică, Ianuarie 1, 2017

Filed under: binoclu britanic — academicianuNae @ 3:06 pm

Credeam că poetul trebuie să fie clandestin,
ca să poată îndura pe săturate
ceea ce îi văd ochii,
ceea ce îi sfredeleşte măruntaiele hrănite cu nori,
dar mai ales ca să nu plătească bilet
pentru ceea ce îndură în această călătorie
cu păsări de hârtie

Autor : Claudiu Soare

 

pictură fragment Luni, Noiembrie 28, 2016

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 1:47 pm

 

Tot noi…ca și ieri
Miroase a culori, a pagini
Sfiala tremură în penumbră
Mâine
Să m-aștepți
În tabloul pe care l-am scris,
Între rândurile
Pe care le-ai pictat.
Autoare : Ruxandra Chișe

 

Fragment din diferenţe Luni, Octombrie 10, 2016

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 2:30 pm

diferenţa dintre solemnitate şi o pereche rigidă de umeri
e aceeaşi cu cea dintre tăcerea asumată şi muţenie
aerul se roteşte în cercuri
ridicându-ţi gulerul pe gâtul lung
invidiat de orice candidat la ghilotină
ori se adună într-o cocoaşă înţepenită
sub cămaşa în dungi –
liniile paralele se fugăresc pe piele fără să lase urme
se scurg între cer şi pământ
legând infinitul mare cu infinitul mic
orgoliul frânt cu umilinţa la schimb
trufia disimulată într-o capitulare în şoaptă
©Carmen Firan

 

albastru cu aripi deschise Vineri, Iunie 17, 2016

Filed under: binoclu britanic — academicianuNae @ 4:55 pm

într-o luptă de biruinţă
vreau să pier
cu mâinile-ntinse
spre cer
cu ochii plini de albastru
şi-n suflet
cobalt, înseninat
de sihastru.

veni-vor corbii
şi-l vor furtuna
dar el va rămâne tot aşa
nestinsul albastru
cu margini nestinse
mereu-ca luminile-aprinse
albastru cu aripi deschise.

rămâne-va aşa
corbii nu-l vor furtuna
albastru cu margini nestinse
albastru cu aripi deschise.
Autoarea poemului este Corina Vasile

 

apus Duminică, Iunie 5, 2016

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 6:52 pm

Nu credeam că cineva îmi poate grăi atât de blând
cât să nu mă mai doară la inimă
cât să înţeleg dimineţile altfel
şi apusul ca pe un aşternut în care
să îmi pot culca liniştit obositul suflet

©Cătălin Lata

 

Afterglow Sâmbătă, Ianuarie 23, 2016

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 1:41 pm

far

Când să-mi întorc

tâmplele

în ziua de azi

ca-ntr-o uitare

de mine,

urmele sufletului tău

încă se mai mișcau

precum frunzele

după susurul vântului.

Sufletul își lasă

gustul în urmă

ca sarea dulce

a unei mâncări

invizibile

și prelungi

a cărei rază

se întinde

de aici până

acolo unde sunt.

A cărei rază

nădăjduiesc să cunoască

mai bine decât mine

principiul

prelungirii nesfârșite

ca Lumina în beznă.

Să mă ajungă

și la capătul

degetului

cel mai prunc.

Autoare: Camix; Copyright 2016