Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

muntele Miercuri, Iunie 28, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 9:21 am

Muntele tău te izbăvește de convulsii, de capricii, de nonsens.
Te reașează pe înălțimile tale. Te înalță mai presus de
vrăjmașii tăi, te scapă de omul asupritor.
Te înalță mai presus de ambiguități.

El ți-a redat goluri de care ai nevoie, vidul necesar-
pustiul în care să te regăsești, să te adaugi
Ființei tale efemere
de când ai fost întocmit și până la apocalips.

El te înalță mai presus de insurmontabilele tale ambiții.
Deasupra lui
vulturii se bat cu vulturii.
Dan David

 

stacojiu Luni, Mai 8, 2017

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 5:08 pm

Uneori o nevoie imperioasă de cezar
simţi în ţine.
Atunci eşti un morman
enorm de lângă care tocmai pleacă unii cu feţele supte
Despre zbaterea în comunitate când o masă roşie
vezi jos şi deasupra ei un mare ropot şi nu ştii
dacă sunt paşi, dar vezi că aproape sângera
masa aceea şi aproape stacojiu
eşti însuţi, constatând asta.
Şi nu mai poţi pentru că s-au ridicat rictusuri spre cezar şi sub panza lor el te salută neamical şi în osânza rece te auzi, sleindu-te în dizgraţie.

Autor: Aurel Pantea

 

Pleoape Luni, Aprilie 3, 2017

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 6:18 pm

Se zbate sub pleoape
tabloul acesta
e august în amurg
păsesc descult
în halatul rupt de la tata
pe o cărare printre plopi
si fluturând sabia
bătul noduros
retez capetele ulcioarelor
de lut însirate pe gard
ca stoluri de cotofene ordonate
Autor : Henryk Jósef Kozak

 

Ninsoare Duminică, Februarie 12, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 3:01 pm

d

Strigătul luminat de corp ţine doar câteva secunde, pe urmă totul revine la sine şi piere cu braţele în sus, de bună voie şi nesilit de nimeni, sub acest unghi de incidenţă, cu litere şi imagini violente, ultime şi geniale peste.
Niciun gând; niciun cuvânt, niciun zgomot defavorabil ori primejdios, nimic mai plin decât golul mărunt şi lipsit de merit; lipsit de caracter; niciun sens ticălos, niciun plâns înăbuşit, slab şi întretăiat, nici măcar un fleac gratuit, o clipă repede întinsă peste ochi, nimic nu m-ar mai putea opri să fac din tăcere, acel podium glorios în care cred toţi.
Uneori, iarna, în căuşul inimii creştea o mică măcelărie, aşezată cumva deasupra, ca o fereastră umblătoare, înainte şi înapoi, înapoi şi înainte, până când valva dreaptă s-a umplut de sângele rece al viciilor, atât cât le-a fost lor sete!
Rodica Draghincescu

 

Timpul Vineri, Ianuarie 6, 2017

Filed under: buline lilo — academicianuNae @ 1:27 pm

eikbsc3sdti-sonja-langford

Timpul s–a împuținat
odată cu monezile de argint
ale bunicii. una câte una,
păpușile au îmbătrânit, oasele li s–au supt
până ce
din camera înaltă a copilăriei
nu a mai rămas
decât o răsuflare prelungă. E liniște.
Eu nu respir, nu mișc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picătură pe sfoara
de întins rufe.
Copyright: Alice Popescu

 

zborul poetului Duminică, Ianuarie 1, 2017

Filed under: binoclu britanic — academicianuNae @ 3:06 pm

Credeam că poetul trebuie să fie clandestin,
ca să poată îndura pe săturate
ceea ce îi văd ochii,
ceea ce îi sfredeleşte măruntaiele hrănite cu nori,
dar mai ales ca să nu plătească bilet
pentru ceea ce îndură în această călătorie
cu păsări de hârtie

Autor : Claudiu Soare

 

pictură fragment Luni, Noiembrie 28, 2016

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 1:47 pm

 

Tot noi…ca și ieri
Miroase a culori, a pagini
Sfiala tremură în penumbră
Mâine
Să m-aștepți
În tabloul pe care l-am scris,
Între rândurile
Pe care le-ai pictat.
Autoare : Ruxandra Chișe