Academia Nae

Nae e partea luminoasa din noi si Catavencu e partea umbroasa

între coaste Luni, Decembrie 18, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 11:50 am

toată înălțarea mea
de ființă sărmană și beată
de atâta iubire
ține de câteva acorduri
fără care n-aș putea zbura
niciodată

sufletul este imponderabil
abia când sferele celelalte
lasă câte un fior,
o șuviță de dor
să-l atingă,
îl vibrează și-l fac să tresalte

drumul meu prăfuit curge…
cu înger cu tot
cu marșul funebru
săgetat între coaste
Autor 71 de gânduri

Anunțuri
 

Focul inimii Marți, Octombrie 24, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 1:11 pm

Mări, păduri desprinse din praf ocru pur
Homar viu, durere intactă de pământ între puțuri de apă,
inclusiv viermi și tăcere.
Stați în vârfurile ochiilor uscati
unde sunt peșterile în care trăiesc ochii orbi.
Voi umple pieptul meu
cu respirație
gaura golului prin întuneric în roci.
Suspendat în corpul universului,
visul care a stârnit inima
ferigi în această adâncime,
fără amărăciune,
viata care trăieste în valul tăcut al parfumului.
Autoarea este Rosa Planas Ferrer

 

Frumusetea Miercuri, August 30, 2017

Filed under: bulevarde parfumate — academicianuNae @ 11:08 am

Albastra ta privire
E-atât d-atingatoare,
Ca si un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îsi uita ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea catare-a ta, –
Abstractie-n simtire, –
Îsi pierd a lor gândire;
In tine toti traiesc.
Racoarea cea de sine
Ce-n preajma-ti simti ca vine,
Ast vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.
(Autorul este Cezar Bolliac)

 

anacronism Marți, Iulie 25, 2017

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 8:54 am

 Priviţi faptele cele umile în umbra Verbului
(numai hîrtia poartă amintirea înţelepciunii).
Apropiaţi-vă:
sub această tunsoare nefeminină
stă Numele – duios anacronism al poemului.
aici se află jocul cu verbele
şi lecţia de istorie
a faimei mele
(poeta Marta Petreu)

 

muntele Miercuri, Iunie 28, 2017

Filed under: brosteniul — academicianuNae @ 9:21 am

Muntele tău te izbăvește de convulsii, de capricii, de nonsens.
Te reașează pe înălțimile tale. Te înalță mai presus de
vrăjmașii tăi, te scapă de omul asupritor.
Te înalță mai presus de ambiguități.

El ți-a redat goluri de care ai nevoie, vidul necesar-
pustiul în care să te regăsești, să te adaugi
Ființei tale efemere
de când ai fost întocmit și până la apocalips.

El te înalță mai presus de insurmontabilele tale ambiții.
Deasupra lui
vulturii se bat cu vulturii.
Dan David

 

stacojiu Luni, Mai 8, 2017

Filed under: borcanul cu idei — academicianuNae @ 5:08 pm

Uneori o nevoie imperioasă de cezar
simţi în ţine.
Atunci eşti un morman
enorm de lângă care tocmai pleacă unii cu feţele supte
Despre zbaterea în comunitate când o masă roşie
vezi jos şi deasupra ei un mare ropot şi nu ştii
dacă sunt paşi, dar vezi că aproape sângera
masa aceea şi aproape stacojiu
eşti însuţi, constatând asta.
Şi nu mai poţi pentru că s-au ridicat rictusuri spre cezar şi sub panza lor el te salută neamical şi în osânza rece te auzi, sleindu-te în dizgraţie.

Autor: Aurel Pantea

 

Pleoape Luni, Aprilie 3, 2017

Filed under: baloane de vibratii — academicianuNae @ 6:18 pm

Se zbate sub pleoape
tabloul acesta
e august în amurg
păsesc descult
în halatul rupt de la tata
pe o cărare printre plopi
si fluturând sabia
bătul noduros
retez capetele ulcioarelor
de lut însirate pe gard
ca stoluri de cotofene ordonate
Autor : Henryk Jósef Kozak